Raportul SIPRI privind cheltuielile de înarmare

La nivel mondial, cheltuielile cu înarmarea nu s-au modificat semnificativ, însă nouă este distribuirea investiţiilor în dotarea forţelor de luptă - reiese din noul raport SIPRI (Stockholm International Peace Research Institute).

"În principiu, faptul că se înregistrează o uşoară scădere a investiţiilor în domeniul militar este îmbucurător" - comentează Jan Grebe, expert în cadrul Centrului internaţional de conversie (BICC). În orice caz, diminuarea de 0,4 procente se datorează reducerilor operate la bugetul apărării SUA şi politicii de austeritate a multor ţări europene.

Factorul "Ucraina" devine vizibil

În Europa, efectul crizei ucrainene care nelinişteşte mai ales ţările din vecinătatea Rusiei, devine vizibil - subliniază autorul principal al studiului SIPRI, Sam Perlo-Freeman. "Polonia grăbeşte procesul de modernizare a armatei. În 2014, statele baltice au sporit deja bugetele militare, iar anul acesta au în vedere noi majorări", afirmă experţii.

În realizarea studiilor, SIPRI se bazează pe informaţii din surse accesibile publicului larg ca bugetul naţional şi bugetul destinat apărării. De aceea, susţine Perlo-Freeman, cifrele pe 2014 nu permit concluzii de anvergură. Oricum, pe fondul crizei ucrainene, se conturează actuala tendinţă în domeniul înarmării.

Din acest motiv, expertul militar Jan Grebe pledează contra oricăror interpretări pripite: "Deocamdată nu putem pune această evoluţie în legătură directă cu politica Rusiei. În multe ţări a fost vorba despre măsuri de modernizare, de îmbunătăţire a armatei."

Suedia - mici demersuri

Există semne uşoare privind intenţia de consolidare a apărării. Conform raportului SIPRI, deşi nu este membră NATO, Suedia şi-a consolidat constant cooperarea în domeniu cu partenerii occidentali, cu ţările baltice şi statele din nord. La sfârşitul anului 2014, Parlamentul suedez a aprobat creşterea bugetului pentru apărare pe 2015, printre altele pentru a putea reacţiona în cazul unei eventuale amplificări a conflictului ucrainean.

"După ani de politică de austeritate în sectorul militar, Suedia începe să mărească uşor bugetul", spune Perlo-Freeman. Noul studiu indică faptul că numai ţările din imediata vecinătate a Rusiei reacţionează cu majorări de buget. Celelalte ţări membre NATO sau ale Uniunii Europene, situate mai departe, nu procedează la fel.

În orice caz, subliniază Perlo-Freeman, "Criza din Ucraina a determinat ţările Alianţei Nord-Atlantice şi statele UE la o reevaluare a situaţiei securităţii în Europa şi la reconsiderarea potenţialului Rusiei de a deveni o ameninţare, mai ales la adresa ţărilor baltice." Amintim, în context, consensul politic anunţat de preşedintele României, Klaus Iohannis, la începutul anului 2015, conform căruia bugetul Armatei va atinge 2% din PIB în 2017.

Rusia pierde resurse

Un alt aspect ar fi capacitatea Rusiei de a continua plănuitul proces de modernizare a armatei, susţine Jan Grebe. Din cauza sancţiunilor, importurile din UE au devenit imposibile. Astfel, imposibile au devenit şi îmbunătăţirile tehnice necesare industriei autohtone a armamentului.

O altă problemă a sectorului de profil din Rusia ar fi pierderea resurselor umane, mai spune Grebe: "Cândva, specialiştii cu experienţă vor dispărea. Mulţi ingineri vor ieşi la pensie. Astfel, industria de apărare va întâmpina greutăţi în a dezvolta noi produse."

La fel de bine, însă, s-ar putea şi ca Rusia să continue ambiţiosul proces de modernizare a forţelor de luptă - crede expertul SIPRI, Sam Perlo-Freeman. Mai ales diminuarea preţurilor la petrol şi gaze, dar şi sancţiunile europene au dus la subţierea bugetului militar. "În urma conflictului ucrainean, cu toate constrângerile financiare la care este supusă, Rusia a anunţat că nu doreşte să facă economii la bugetul armatei. Şi, totuşi, pe 2015 a trebuit să opereze o diminuare de 5% din acest buget", adaugă Perlo-Freeman.

Petrol şi arme

Raportul SIPRI confirmă legătura între petrol şi bugetele militare ale ţărilor cu economii bazate pe extracţia şi comercializarea aurului negru. În context, multe din cele 20 de state care alocă domeniului militar peste 4% din PIB sunt ţări producătoare/exportatoare de petrol.

"Primele cinci ţări de pe listă - Oman, Arabia Saudită, Sudanul de Sud, Ciad şi Libia - se numără printre cei mai mari producători de petrol din lume", spune specialistul SIPRI. Din cele 20 de ţări bazate pe industria petrolului, care cheltuiesc mult cu înarmarea, doar 3 sunt considerate a fi democraţii (Israel, Liban şi Namibia).

"Restul nu trebuie să-şi justifice cheltuielile, investesc în forţa şi loialitatea trupelor, apără regimul. Acestea sunt factorii principali în cazul regimurilor totalitare," susţine Perlo-Freeman.

Şi-ar mai fi un factor care influenţează bugetele militare uriaşe ale statelor toralitare, mari producători de petrol: "Afacerile cu armament, parţial secrete, şi interesul multor guverne şi firme occidentale care fac aceste tranzacţii reprezintă o formă eficientă de direcţionare a unei părţi din încasările de pe piaţa petrolului în conturile private ale factorilor de decizie."