Victor şi Victoria asupra statului de drept

Dar secretarul-adjunct al Departamentului de Stat american nu s-a putut întâlni cu Victor Ponta. Premierul era prea ocupat.

În ciuda sistematicei propagande şi dezinformări difuzate ca porţie zilnică de Răcnetul Carpaţilor de la televiziunea de partid, nu sunt puţini nici românii din ţară edificaţi cu privire la adevărata natură a pericolelor planând asupra României pe care a sugerat că ar vrea să le abordeze la Bucureşti Victoria Nuland. Şi asupra gafei politice imense pe care a reprezentat-o bruscarea ei de căre Ponta.

Românii din vest nutresc şi mai puţine iluzii. Emigranţii care trăiesc vreme îndelungată în societăţile deschise din Apus ştiu bine, din proprie experienţă, ce e o tiranie, un regim autoritar, ce anume este, la antipodul lor, o democraţie liberală, cum se articulează statul de drept şi cum ar putea să i se grăbească obştescul sfârşit ucigându-i-se principiile de bază.

Se desfiinţează legea pentru toţi. Se adoptă legi speciale pentru parlamentari înfometaţi de banul public. Se anulează apărarea drepturilor şi libertăţilor individuale ale cetăţenilor propulsându-se o masă critică de mari penali în parlament, astfel încât forul legislativ să nu mai reprezinte cu adevărat interesele naţiunii, ci pe ale unei corupte elite oligarhice recrutate din mafioţi ex-securişti. În fine, se distruge independenţa justiţiei.

De la puciul din 2012, la marţea neagră în care s-a încercat superimunizarea castei parlamentarilor, toate acestea s-au întâmplat cu vârf şi îndesat în România ultimilor doi ani.

N-a fost greu de sesizat, ca atare, nici pentru români şi nici pentru observatorii străini, de pildă pentru ediţia de vineri, 10 ianuarie, a ziarului Neue Zuercher Zeitung, ce hram poartă „atacurile verbale ale lui Ponta asupra justiţiei” româneşti, după cum s-a exprimat, textual, cotidianul elveţian. Osândind ca, pasămite, „politică” sentinţa Înaltei Curţi în dosarul Năstase, premierul României a detonat o bombă la temelia statului de drept.

Apoi a dat-o cotită. La palatul Victoria, Victor a fugit de Victoria. Nuland nu s-a putut întâlni cu Ponta la guvern. Şi nici altundeva. Primul ministru s-a dat prins cu altele. Ar fi în străinătate, s-a spus. Poate La Moscova? Sau la Beijing? În absenţa lui s-a văzut trimis la înaintare consilierul său, Györgi Frunda, politicianul UDMR-ist acuzat acum câţiva ani de colaborare cu Securitatea.

Aparent fără vreo jenă, Frunda a îndeplinit ordinele stăpânului său. Fostul candidat maghiar la preşedinţia României şi-a permis exersarea unei vechi tehnici tipice pentru regimurile autoritare experte în trasul de urechi propagandistic al diplomaţilor americani, care se încumetă să apere cauza democraţiei. Înaltul oaspete ar avea, potrivit lui Frunda, aerul de „superioritate” al unui „diriginte” venit să discute cu „elevii”. Americanii, a mai sugerat el, să facă bine să nu ne dea lecţii, devreme ce peste ocean se admite „fumatul de marijuana”. Ba mai există şi „condamnări la moarte” în SUA.

Or, potrivit ţâfnoasei ieşiri a consilierului lui Victor Ponta, „noi nu suntem o colonie”. Nici Ceauşescu, nici Hugo Chavez, nici Fidel Castro, nici vreun alt dictator naţional-comunist, islamist sau clericalo-fascist nu s-ar fi putut exprima mai clar la adresa diplomaţiei americane.

Şi, pentru ca să nu existe nedumeriri, premierul însuşi, în reacţie la criticile americane suscitate de legile super-imunităţii din marţea neagră a parlamentarismului românesc, comparase Rusia cu America, recuzând atenţionările SUA pe motiv că „nici Moscova” nu i-ar mai „atrage atenţia”.

Or, tocmai aici e buba. E notoriu că "Vocea" lui Putin, zisă „a Rusiei”, atrage de ani de zile atenţia aparatului propagandistic şi executivului USL-ist sugerându-le cum să opereze mai eficient în chestiuni privind suspendarea din funcţie a preşedintelui României, or abordarea unificării cu Moldova. În context, difuzorul extern al Kremlinului s-a arătat recent extrem de alarmat de poziţia unionistă a preşedintelui României, pe care ar fi dezavuat-o Germania prin vocea ambasadorului ei de la Chişinău.

În replică la iniţiativa prezidenţială, tandemul Ponta-Voiculescu şi compania se folosesc de antenele şi cozile lor de topor spre a încerca să-l contrabalanseze pe Băsescu şi a lansa semnale ultranaţionaliste pentru uzul candidaţilor la alegerile europene şi prezidenţiale din acest an.

Că în această cursă a înarmărilor populiste nici Ponta nici partenerii săi nu sunt credibili se înţelege de la sine.

Mai puţin clar le e românilor cât de imens e prejudiciul pe care mizatul pe cartea ultranaţionalistă şi politica de intimidare şi demolare a justiţiei practicate de premierul socialist le provoacă imaginii externe şi credibilităţii României. În care se pregăteşte victoria asupra statului de drept.

Ar fi, desigur, o izbândă colosală, ce s-ar potrivi perfect Bulevardului Victoriei Socialismului (asupra întregului popor) după cum i s-a spus arterei ctitorite cândva de Nicolae Ceauşescu, liderul partidului păstorit, după moartea geniului Carpaţilor, de Ion Iliescu, de Adrian Năstase şi, cu voia dvs, ultimul pe listă, Victor Ponta.