Vestul, Satter şi restalinizarea Rusiei

Premierul şi perechea regală olandeză au hotărât să se deplaseze la Soci, pentru a participa la deschiderea Jocurilor Olimpice de Iarnă.

Decizia lor, extrem de controversată, a stârnit fireşte critici puternice în Olanda. În replică, liderul executivului de la Haga a considerat oportun să se apere afirmând că Olanda ar încerca, „prin dialog”, să obţină o presupusă schimbare în bine a Rusiei, respectiv a situaţiei drepturilor omului din federaţie.

Declaraţia lui Rutte le-ar putea părea multora un pur sarcasm. Poate lesne părea o bătaie de joc la adresa victimelor aparatului represiv rusesc şi a celor care militează pentru democraţie şi respectarea drepturilor omului într-o Rusie tot mai sovietică, mai militarizată şi agresivă, mai dictatorială şi mai expusă ispitei unui fascism clerical.

Recent, autorităţile ruse au revenit la un obicei al Războiului Rece şi al tiraniilor care se feresc de orice opinii, controale şi evaluări independente. Prevalându-se probabil de pretextul unei chichiţe legale, denunţat ca atare de victima demersului, l-au expulzat, ca indezirabil, pe reputatul autor, jurnalist şi expert în afaceri ruseşti, David Satter.

Consilier al postului de radio Europa Liberă/Libertatea, Satter este autorul unor volume extrem de bine documentate şi edificatoare privind progresiva transformare a Rusiei într-un stat mafiot, criminal.

Una din cele mai instructive cărţi scrise de Satter este „Darkness at Dawn: The Rise of the Russian Criminal State”. Lucrarea, al cărei titlu trimite la „Darkness at Noon”, prima demascare amplă, de către Arthur Koestler, a crimelor staliniste, jalonează revenirea Kremlinului la o politică a crimei şi fărădelegii.

Volumul se opreşte între altele asupra probelor, potrivit lui Satter covârşitoare, documentând implicarea FSB, cum a fost rebotezat KGB-ul, deci a serviciilor secrete ale lui Vladimir Putin, într-o serie de atentate de la finele anilor 90. Atentatele cu pricina au fost invocate ulterior ca pretext pentru declanşarea sângerosului război anti-cecen.

Această carte poate explica perfect de ce serviciile secrete nu l-au mai vrut pe Satter în Rusia. Oficialităţile l-au declarat indezirabil şi, caz rarisim de la Războiul Rece încoace, i-au interzis să revină în Rusia în următorii 5 ani.

Acţiunea autorităţilor moscovite din subordinea fostului kaghebist din Dresda, Vladimir Putin, acţiune căreia i-a căzut victimă Satter, e menită, de bună seamă, să-i pună presei libere un nou căluş. În preajma deschiderii Jocurilor Olimpice de Iarnă, se încearcă, în mod evident, intimidarea jurnaliştilor şi corespondenţilor străini acreditaţi în Rusia.

Satter a avut, din unghiul Kremlinului, neobrăzarea de a pune varii întrebări presante, de pildă cu privire la dedesubturile asasinării unor proeminenţi critici ai lui Putin, precum Alexander Litvinenko, Ana Politkovskaia şi Natalia Estemirova. Prigoana dezlănţuită împotriva lui a mers mână în mână cu alte decizii semnificative din unghiul restalinizării galopante a Rusei.

Astfel, fostul kaghebist Andrei Lugovoi, insul bănuit de britanici de asasinarea, la Londra, prin iradiere cu Poloniu a lui Litvinenko, s-a „distins” din nou. Devenit membru al Dumei pe listele partidului de orientare fascistă, condus de Vladimir Jirinovski, astfel încât să fie imunizat în faţa oricărei posibile urmări penale, Lugovoi a introdus în parlamentul moscovit un proiect de lege virulent antidemocratic.

Legea, care va intra în vigoare la 1 februarie, odată cu Jocurile Olimpice de la Soci, se prevalează de atentatele de la Volgograd şi de pretextul luptei antiteroriste spre a extinde masiv prerogativele serviciilor secrete. Conform ei, se va restrânge şi libertatea presei şi a comunicaţiilor în internet, în special libertatea reţelelor sociale. În februarie 2012 în aceste reţele, între care Facebook, se răspândiseră chemările la masivele proteste ce-au însoţit scandaloasa realegere a lui Putin în funcţia de preşedinte al Rusiei.

Nu sunt, evident, singurele măsuri ce-şi propun să-i sperie pe ziariştii ruşi şi străini şi să amuţească şi ultimele resturi de presă liberă care mai funcţionează în imperiul neo-stalinist condus de Putin.

Aksanei Panova, o ziaristă critică, i s-a retras de curând permisiunea de a-şi exercita meseria. Femeia s-a văzut condamnată de justiţia politizată a Moscovei pentru un prezumtiv şantaj. Potrivit aceleiaşi publicaţii, alt judecător rus l-a osândit pentru o presupusă calomnie pe un jurnalist de investigaţie din Rostov pe Don.

În plus, Kremlinul, după cum relevă revista Forbes, care semnalează aceste cazuri a desfiinţat recent agenţia Ria Novosti. Împreună cu Vocea Rusiei executivul moscovit a constituit o nouă entitate, aflată sub controlul direct al lui Dmitri Kiselev. E vorba de un ins pe cât de obedient regimului de la Kremlin, pe atât de isteric în maniera în care-şi afişează homofobia.

Şi atunci cum se explică decizia liderilor olandezi de a legitima prin prezenţa lor la Soci un regim atât de represiv şi de antidemocratic, care calcă în picioare cu maximă brutalitate drepturile şi libertăţile cetăţeneşti?

Explicaţia, deşi dezminţită de premierul Rutte, e simplă şi convingătoare. A furnizat-o cotidianul olandez, NRC Handelsblatt. Potrivit ziarului, liderii de la Haga s-au lăsat şantajaţi. Fiindcă ar fi promis Kremlinului că vor trimite o delegaţie de rang înalt la Moscova dacă, în schimb, Rusia acceptă să-i trateze bine pe militanţii Greenpeace arestaţi şi aruncaţi anul trecut după gratii în Rusia.

Înnebunit să nu se vadă boicotat de toţi şefii de stat şi de guvern occidentali, regimul Putin s-a revanşat rapid pentru obedienţa olandeză. Militanţii Greenpeace au fost obligaţi plătească nişte cauţiuni după care fost puşi în libertate. Dar libertatea în sine nu se va putea în veci apăra prin cauţionarea unor agresive regimuri autoritare, dictatoriale sau totalitare.