Un test pentru societatea civilă

Nu întîmplător, după ce la Convenţia Naţională din 23 martie Vasile Blaga a fost reales în fruntea PDL, la un scor foarte apropiat de Elena Udrea, Traian Băsescu a transmis un mesaj video considerat de mulţi analişti ca fiind unul grăbit şi patetic. "Adio PD, adio PDL", a spus atunci preşedintele. "Astăzi ne-am despărţit. Mă voi dedica construcţiei unei alte soluţii de dreapta."

După doar două zile de la Convenţia PDL, consilierul prezidenţial Cristian Diaconescu anunţa înfiinţarea Fundaţiei Mişcarea Populară, avînd ca membri fondatori cîţiva consilieri prezidenţiali. În doar cîteva zile, fundaţia a primit cîteva mii de adeziuni, înainte de a se şti limpede, în afara cîtorva principii, ce vrea Mişcarea Populară, cum va funcţiona, de cine va fi finanţată, dacă se va transforma în viitor în partid sau va genera naşterea unui nou partid politic.

Duminică, Mişcarea Populară şi-a ales liderul, în persoana lui Marian Preda, decanul Facultăţii de sociologie din cadrul Universităţii Bucureşti. Din ieşirile publice ale acestuia aflăm că fundaţia caută oameni competenţi în domeniile lor de activitate, care să meargă în ţară să organizeze dezbateri pe teme de interes public, să "asculte vocea celor activi economic, uitaţi de masa politică." Ideea este că prin acest demers, deocamdată nepolitic, oamenii preşedintelui încearcă să implice cît mai mulţi dintre cei care şi-au pierdut încrederea în toate partidele politice şi refuză sistematic să mai participe la orice fel de alegeri. Întrebarea care se pune este cum vor putea fi implicaţi unu-două milioane de alegători, să zicem, într-un proiect de genul Mişcării Populare, în aşa fel încît la un moment dat să devină acea masă critică de la care se poate gîndi construcţia unui partid politic?

Consilierul prezidenţial pe probleme de educaţie, Daniel Funeriu, scrie pe blogul său că "vor fi lideri ai fundaţiei cei capabili să susţină proiecte, cei capabili să genereze dezbatere, cei capabili să strîngă oameni de valoare, cei capabili să-i sprijine pe cei din jurul lor, pe scurt, cei capabili să genereze încredere."

Trebuie să recunoaştem că teoretic toate aceste afirmaţii sînt încurajatoare pentru o mare parte a românilor dezamăgiţi de tot ce oferă clasa politică de azi, mai exact de ceea ce nu oferă, şi mă refer în primul rînd la încredere. În realitate însă, problema aceasta cu implicarea românilor în spaţiul public prin care să contribuie dezinteresat la rezolvarea unor probleme – şi avem din păcate o groază de probleme de rezolvat – este mai degrabă o himeră. Asta nu înseamnă însă că de undeva nu trebuie început, că cineva nu trebuie să încerce să pună prima cărămidă.

Partidele noastre sunt aşa cum sunt iar cea mai mare parte a politicienilor sunt puşi numai pe căpătuială şi pentru că societatea civilă este inertă. Nu masa electoratului poate determina o curăţire a clasei politice, ci doar organizaţii bine consolidate din societatea civilă.

Dacă Mihai Răzvan Ungureanu nu s-ar fi grăbit să transforme Forţa Civică în partid politic şi să participe la alegerile din decembrie în alianţa de centru-dreapta alături de PDL, probabil că astăzi am fi avut o voce puternică şi distinctă în rîndul societăţii civile. Ceea ce îşi propunea în vara trecută Forţa Civică, regăsim acum în cea mai mare parte la Mişcarea Populară. Depinde de Traian Băsescu cînd va da semnalul transformării acestei fundaţii în partid politic. Expertiza viitorului nu mai îndepărtat de încheierea mandatului prezidenţial îi aparţine.