Un sondaj care conţine recomandări implicite pentru al doilea tur de scrutin

Un sondaj recent pune în lumină încă o dată, dacă mai era nevoie, de ce multiplicarea candidaturilor la dreapta este perdantă. În linii mari, sondajul realizat de INSCOP şi publicat luni, confirmă toate sondajele anterioare, cu excepţia a celor apocrife care au circulat pe ici pe colo. Astfel Victor Ponta stă cel mai bine şi pare să aibă în continuare cea mai mare şansă să câştige alegerile prezidenţiale din luna noiembrie. Potrivit INSCOP, prim-ministrul ar câştiga în turul al doilea în faţa primarului de la Sibiu cu 54% la 46%. Între el şi Klaus Iohannis rămâne aşadar o diferenţă constantă. Ne aflăm pe un soi de plafon şi încă nu putem discerne în ce direcţie se vor schimba lucrurile sau dacă vor rămâne la fel.

Mai interesante pe moment sunt însă informaţiile secundare. În primul rând, se constată o creştere a celor care vor veni la vot. Sondajele anterioare indicau un grad mai ridicat de absenteism decât la alegerile din 2009, or, acum, prezenţa la vot ar putea atinge aceleaşi valori ca atunci. Acest lucru ar putea fi un semn bun pentru opoziţie, deşi nu poate fi sigură de distribuţia voturilor. Dar vestea proastă pentru opoziţie este că, dacă în turul al doilea vor ajunge Klaus Johannis şi Victor Ponta, un sfert din cei care au votat în primul tur vor rămâne acasă. Este, de fapt, confirmarea faptului că votanţii Elenei Udrea şi Monicăi Macovei nu vor mai vota cu toţii în turul al doilea. Este adevărat că printre aceşti absenteişti de tur 2 s-ar găsi şi alegătorii lui Călin Popescu Tăriceanu. Dar premierul Victor Ponta ar obţine, în primul tur, un avantaj consistent (41.1%-28.8%) şi nu ar mai avea mare nevoie de redistribuirea voturilor lui Tăriceanu. Candidatul ACL are, în schimb, nevoie ca de aer de redistribuirea voturilor din primul tur. Sondajul de faţă ne arată că nici acestea nu i-ar fi suficiente, dar fără toate voturile, absolut toate voturile Elenei Udrea şi Monicăi Macovei, nu are şanse foarte mari să câştige.

Să reluăm faptele principale. În primul rând, sondajul INSCOP confirmă ceea ce au arătat toate sondajele anterioare (chiar şi cele falsificate) şi anume că cea mai mare şansă dintre candidaţii dreptei o are, de departe, Klaus Iohannis. Sondajele s-au înşelat adesea, dar nu în felul acesta. În al doilea rând, se vede că cei care au votat în primul tur cu un alt candidat decât Klaus Iohannis nu vor vota cu toţii în turul al doilea. Un sfert dintre ei vor rămâne acasă, ceeea ce va fi fatal.

Am auzit în ultimile zile că multiplicarea candidaţilor dreptei nu ar fi un handicap, căci lucrurile se vor decide oricum în turul al doilea şi că e momentul acum ca fiecare să voteze „prima opţiune”, candidatul cel mai bun şi nu „răul cel mai mic”. Sună logic, dar logica aceasta nu are o legătură foarte strânsă cu comportamentul real al alegătorilor. Părea raţional în 2000 ca votanţii lui Isărescu sau Stolojan să voteze cu Iliescu în turul al doilea ca să nu iasă C.V Tudor. Dar nu a fost aşa: mulţi au rămas acasă şi niciodată nu s-a înregistrat un absenteism la fel de mare ca în turul al doilea din anul 2000.

E adevărat că astăzi situaţia e diferită, dar conduita alegătorilor nu va fi mai logică decât atunci. Cei care fac îndemnurile optimiste de mai sus, au pesemne capacitatea personală de a-şi depăşi înfrângerea şi de a continua să voteze împotriva adversarului principal, dar aşa cum ne arată sondajele, nu toţi vor face la fel. Decepţionaţii şi demobilizaţii sau radicalii par să fie deja prea numeroşi.

Potrivit sondajului INSCOP, în primul tur ar vota cu Elena Udrea 8,1%, cu Tăriceanu 6,7% şi cu Monica Macovei 3,5%. Lăsând la o parte pe alegătorii fostului premier, obţinem aproape 12% din voturi redistribuibile în favoarea lui Klaus Johannis. Dar dintre acestea doar trei sferturi se vor mai regăsi în turul decisiv, ceea ce înseamnă că 3% din alegători pregătesc de pe acum înfrângerea opoziţiei.

Am arătat cu altă ocazie că mai ales alegătorii Monicăi Macovei sunt predispuşi la opţiuni absolute şi nedistribuibile, ceea ce ne demonstrează, cu limpezime geometrică, că această candidatură nu este deloc în favoarea dreptei, ci contribuie sensibil (şi numărabil) la înfrângerea ei. În ciuda retoricii sale foarte agresive şi expansive, Elena Udrea are simţul compromisului politic, pe care Monica Macovei nu pare să-l aibă în aceeaşi măsură. Chiar mesajul ei central sugerează respingerea oricărui compromis de orice natură ar fi el, pregătindu-şi aderenţii pentru opţiuni unice şi indivizibile. Dar nu este oare democraţia liberală o artă a compromisului necesar? Iată o întrebare pentru toţi candidaţii dreptei care vor avea de ales în turul al doilea să tacă sau, dimpotrivă, să facă recomandări de vot energice şi lipsite de echivoc.