Un proces complicat de speculaţii nebuloase

În data de 16 decembrie, Curtea Constituţională a decis în privinţa constituţionalităţii unui articol de lege privind incompatibilitatea. Este vorba de acel text care interzice unui primar să fie reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local, cum ar fi, de exemplu, societăţile de stat care asigură alimentarea cu apă a unei localităţi. Până la emiterea acestei decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pus în stand by recursul pe care ANI l-a înaintat împotriva fostului primar al Sibiului Klaus Iohannis. Preşedinta Înaltei Curţi, judecătoarea Livia Stanciu, spunea cu titlu de ”opinie personală” că instanţa va amâna judecata până la o decizie a CCR, cu scopul de a se pune de acord cu aceasta. Aşa s-ar explica termenele mereu amânate ale recursului ANI.

Aparent, lucrurile s-au simplificat. Cu majoritate de voturi, CCR a decis în favoarea legii pe care o consideră constituţională. Aşadar procesele cu ANI îşi vor urma cursul. În cazul dosarului legat de primarul Sibiului, următorul termen a fost stabilit pentru 14 ianuarie 2015. Primarul Klaus Iohannis câştigase procesul împotriva ANI în primă instanţă, dar ANI a înaintat recurs şi a insistat foarte mult în a grăbi o soluţie, în plină campanie electorală. Nu putem intra în toate amănuntele acestei speţe. Cert este că fostul primar al Sibiului a manifestat o mare încredere în justeţea cauzei sale şi nu a părut nicio clipă să se îndoiască de verdictul final al Înaltei Curţi.

Amânările repetate, deşi obişnuite în practica judiciară românească, au alimentat însă tot soiul de speculaţii şi îndoieli. S-a spus că, cel puţin teoretic, Înalta Curte ar putea decide împotriva lui Klaus Iohannis, ceea ce ar reprezenta un dezastru fără egal din punct de vedere politic. Totuşi ar fi bine să observăm că nu există o jurisprudenţă unitară în cazurile de incompatibilitate şi mai ales faptul că Înalta Curtea nu a judecat până acum niciun caz identic cu cel al fostului primar al Sibiului. ICCJ a dat, într-adevăr, sentinţe irevocabile în cazuri de incompatibilitate, dar care se referă la situaţii concrete diferite.

Din momentul în care CCR a validat legea sub aspectul constituţionalităţii ei, întreaga povară apasă pe umerii Înaltei Curţi, de la care se aşteaptă nu doar o sentinţă într-un caz particular, ci şi o îndrumare pentru unificarea jurisprudenţei. Sentinţa în cazul Iohannis vs ANI, dacă va fi pronunţată, va deveni reper pentru toate situaţiile similare.

Dar s-a mai ridicat o altă întrebare: va judeca Înalta Curte sau va suspenda orice judecată în virtutea imunităţii pe care o va dobândi, după investire, preşedintele Klaus Iohannis?

Aparent, ne aflăm din nou într-un spaţiu de imprecizie. S-a spus că imunitatea nu ar acoperi decât domeniul declaraţiilor politice. O analiză atentă ne arată însă că prima frază a articolului 84, aliniatul 2 din Constituţie se referă la o imunitate deplină: ”Preşedintele României se bucură de imunitate”. Următoarea frază provoacă puţină confuzie: ”Prevederile articolului 72 aliniatul 1 se aplică în mod corespunzător.”

Mulţi au citit această frază, care se referă la imunitatea parlamentară, ca pe o circumstanţiere (sau limitare ) a primei fraze. Totuşi, pentru că urmează după punct şi nu există niciun element de subordonare, s-ar părea că imunitatea nu este limitată şi că se aplică la absolut toate situaţiile. De altfel ştim prea bine că toţi preşedinţii României, din 1992 încoace, s-au bucurat pe durata mandatului de imunitate deplină.

Prin urmare recursul ANI vs Iohannis ar putea ieşi din actualitate. Din punct de vedere juridic ar rămâne însă o întrebare: cum va judeca Înalta Curte în alte procese similare care se vor putea ivi pe viitor?