1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Un nou ministru pentru Gold Corporation

Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti10 februarie 2014

La ministerul Economiei a fost desemnat un susţinător declarat al industrialismului dur şi al extinderii mineritului.

https://p.dw.com/p/1B61e
Goldbarren
Imagine: AP

Una dintre misiunile principale ale viitorului ministru al Economiei, Teodor Atanasiu, ar fi, potrivit liderului PNL, Crin Antonescu, să găsească o soluţie pentru exploatarea de la Roşia Montana. Este prima referire oficială din acest an la un subiect, practic, îngheţat după respingerea în Parlament a legii minelor. Fostul ministru Andrei Gerea nu manifestase, după toate aparenţele, nicio preocupare specială sau se ferise cu totdinadinsul. Nu este clar însă dacă avea rezerve faţă de natura exploatării proiectate de RMGC sau dacă pur şi simplu nu credea că ar avea competenţe pentru a se implica mai mult. În orice caz, în bilanţul activităţii sale de 3 luni şi jumătate pe care l-a publicat la finele săptămânii trecute, Andrei Gerea a spus următoarele lucruri: ”Am intrat în dezbatere cu Legea minelor şi pe fondul unei agitaţii pe Roşia Montana. Aş vrea să spun că Legea minelor nu este dedicată exploatării de la Roşia Montana. Preocuparea noastră pentru legea minelor vine din nevoia de renaştere a mineritului. România are nevoie de dezvoltarea mineritului de orice fel (...).” Apoi a făcut această precizare: ”Roşia Montana se poate face şi acum dacă îşi ia autorizaţiile de mediu sau de la Cultură. Roşia Montana nu aşteaptă niciun fel de lege de la Ministerul Economiei”.

Totuşi ştim destul de bine că autorii proiectului de la Roşia Montana sperau să obţină prin legea respinsă în Parlament la finele anului trecut condiţii mult mai favorabile privind în primul rând exproprierile de terenuri, dar şi în ce priveşte alte lucrări cum ar fi mutarea cursurilor de apă, tăierea pădurilor şamd. În prealabil, proiectul Gold Coporation trebuia declarat prin legea minelor ca fiind de ”interes naţional”, restul decurgând cu uşurinţă de aici.

Prin urmare, nu e nicio îndoială că proiectul minier nu poate începe în condiţiile dorite de concesionar fără ca legea actuală a minelor să fie amendată. În conferinţa de presă convocată pentru anunţarea remanierii, Crin Antonescu nu a explicat de ce l-a schimbat pe Andrei Gerea, dar a trasat explicit viitorului ministru sarcina de a se implica în subiectul Roşia Montana. Acesta e un fapt.

Alt fapt este că senatorul de Alba, Teodor Atanasiu, pare să fie un partizan al industrialiştilor duri şi al extinderii mineritului. El afirmase încă din toamna anului trecut că legea pe care Guverul a trimis-o în Parlament este ” dezastruoasă” deoarece este dedicată unui singur proiect şi că este în măsură să faciliteze şi alte investiţii.”. În schimb Atanasiu a propus să se facă o lege a minelor mai cuprinzătoare care să se adreseze nu doar companiei Gabriel Resources, ci oricărui investitor care ar dori să vină în România. În opinia sa o nouă lege a minelor ar trebui să precizeze condiţiile de bază ale activităţii miniere cu privire la redevenţe, exproprieri, defrişări în aşa fel, încât marile companii să găsească aici un cadru legal ferm, dar totodată suficient de permisiv.

După respingerea legii minelor în Parlament la începutul lunii decembrie anul trecut, această opinie de principiu a fost îmbrăţişată oficial de Crin Antonescu şi, aparent, şi de partenerii de coaliţie. Desemnarea lui Atanasiu pentru ministerul Industriilor pare să fie de aceea cât se poate de bine motivată.

Dar dincolo de imparţialitatea legii, Teodor Atanasiu a dat de înţeles, cu ocazia unui interviu din 17 noiembrie 2013 (Alba 24.ro) că susţine anume acele soluţii de natură să favorizeze deschiderea exploatării de la Roşia Montana : ”Eu cred că România are nevoie să-şi exploateze resursele astăzi, când poporului român i-e foame, când decalajul dintre noi şi celelalte ţări europene e mare şi trebuie estompat şi pentru asta trebuie să exploatăm toate resursele, dar în cadru legal, corect, cu eficienţă pentru cetăţean şi cu grijă pentru mediu.”

Totul sună fără reproş, atâta doar că, în contextul proiectului RMGC, ultimile sale condiţii, ”eficienţă pentru cetăţean” şi ”grijă pentru mediu” par să exprime o utopie perfectă. Sau o ironie cinică.