1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Un ministru hotărât să curme evaziunea fiscală

Horaţiu Pepine4 martie 2014

Ioana Petrescu, candidata pentru funcţia de ministru al Finanţelor, promite să organizeze o echipă energică antifraudă, care “să intre full force în cei care fac fraudă fiscală”.

https://p.dw.com/p/1BJRQ
Imagine: Fotolia/Andre Bonn

Cea mai interesantă propunere a noului guvern este candidatura Ioanei Petrescu pentru Ministerul de Finanţe. Este vorba de o tânără necunoscută, cu studii la Harvard, care s-a întors în ţară anul trecut în septembrie pentru a ocupa postul de consilier economic al primului-ministru. Primul lucru semnificativ este că profesoara de politici publice nu şi-a abandonat postul academic din Statele Unite, ci, de comun acord cu Universitatea din Maryland, unde ocupă poziţia de assistant profesor, a întrerupt pentru un an activitatea didactică pentru a lucra direct pe terenul economiilor în curs de dezvoltare. Prin urmare nu intenţionează să se întoarcă în România şi să facă politică la Bucureşti. E un fapt care vorbeşte implicit despre un dezechilibru pe care societatea românească îl resimte tot mai dureros.

Victor Ponta mizează cu siguranţă pe efectul de imagine, deşi nu ar strica să ia cu adevărat în serios punctele de vedere ale fostului său consilier şi mai nou ale ministrului de Finanţe. Un risc există: o tânără al cărui CV nu mai este falsificat, ca al multor demnitari din România, ar putea juca rolul de simplă vitrină. După prea multe scandaluri legate de doctorate plagiate şi CV-uri falsificate, iată în sfârşit un „doctor”cu acreditări autentice.

Nu este de neglijat nici riscul legat de chiar „provizoratul” declarat al Ioanei Petrescu, care nu a ascuns că se va întoarce la catedră. Or, Finanţele publice nu sunt doar un domeniu tehnic, ci şi un loc în care se gândesc politici reale legate intim de societatea concretă şi care pretind în principiu nu doar pricepere tehnică, ci şi un ataşament politic faţă de lumea la care te raportezi.

S-ar putea de asemenea ca Ioana Petrescu să sufere din cauza felului puţin defectuos în care se exprimă în limba română. Este cu totul nerelevant pentru domeniul finanţelor, dar este un fapt care exprimă un fenomen mai larg. Se întâmplă adesea ca tineri români cu studii reuşite în bune universităţi occidentale să manifeste uneori o surprinzătoare, dar perfect explicabilă carenţă în materie de cultură românească.

Aceste observaţii pot deveni însă cu totul neesenţiale, dacă premierul va oferi noului ministru puteri reale pentru a-şi demonstra competenţa. Dintr-un scurt interviu publicat de Ziarul Financiar am putut afla că Ioana Petrescu este preocupată îndesoebi de subiectul colectării impozitelor, pe care ar dori să le facă cât mai eficiente. Or, ştim că frauda fiscală e o boală cronică într-o ţară ca România, cu o administraţie prost organizată şi coruptă.

Nu putem anticipa nimic cu privire la activitatea noului ministru. Putem doar semnala o anume candoare de bun augur. Am reţinut din acelaşi interviu că Ioanei Petrescu îi displace faptul că în România nimeni nu discută niciodată idei, principii, că nu există, după cum s-a exprimat ea, un „duel al ideilor”, ci o înfruntare trivială bazată pe atacuri la persoană şi chestiuni colaterale. Se poate foarte bine, ne-a asigurat noul ministru, ca un om de stânga şi altul de dreapta să stea de vorbă opunând argumente şi nu imprecaţii. Ioana Petrescu era sincer mirată şi dădea întrucâtva de înţeles că îşi propune să lucreze după alte regului, mai raţionale.

Dar am asistat de fapt la o cascadă de uimiri candide. Una dintre ele privea uşurinţa cu care românii decid să nu-şi plătească impozitele. Acest lucru îi părea de neconceput. În plus era uimită de toleranţa socială faţă de ceea ce în Statele Unite trece drept o infracţiune extrem de gravă. Moderatorul, om cu evidentă gândire balcanică, nu a reuşit să ascundă că este de-a dreptul îngrozit. Sub aparenţa de fragilitate şi stângăcie feminină, interlocutoarea din faţa sa ascundea o neobişnuită intransigenţă.

Noutatea nu stă deloc în ideile enunţate. Sunt lucruri banale, care s-au spus de o mie de ori. Noutatea stă în faptul că un ministru care, aparent, ignoră totalemente resorturile intime ale societăţii româneşti, cu straturile sale de balcanism şi occidentalizare pripită, cu fondul ei acivic moştenit din comunism, îi propune acesteia să adere imediat la raţionalitatea normelor occidentale. Noutatea stă în această somaţie candidă, care are poate şanse de reuşită tocmai pentru că nu ştie cu ce se confruntă.