UE, Rusia şi înăsprirea sancţiunilor

Din egoism şi teama unor posibile pierderi economice, dar şi în speranţa menţinerii şanselor unui dialog cu Moscova, unele puteri europene au continuat să se joace de-a trasul de timp în chestiunea înăspririi sancţiunilor impuse Rusiei.

Sancţiuni noi? Un embargo economic autentic? De acord. Atât doar, să nu-i privească pe industriaşii noştri. Ori să afecteze dialogul cu totul infructuos, purtat până acum cu Rusia lui Putin.

Atitudinea unora din diplomaţii occidentali a tins multă vreme în această direcţie. Dar vremea justificării acestor temporizări trece inexorabil. Fiindcă, între timp, s-a extins înţelegerea faptului că Rusia profită din plin de scrupulele occidentale şi de orice impuls pacifist din Apus, spre a-şi impune expansionismul agresiv.

În plus, s-a schimbat fundamental şi starea de spirit în rândul multor vest-europeni. Doborârea, după toate probabilităţile de către separatiştii ruşi din estul Ucrainei, a avionului de pasageri MH17 şi uciderea a sute de civili complet nevinovaţi au modificat perceptibil opiniile şi convingerile multor occidentali.

Şi în Germania s-a produs o mutaţie majoră. După cum relevă săptămânalul Der Spiegel, majoritatea germanilor a început să aprobe adoptarea de sancţiuni mai severe decât în trecut. Conform unui sondaj efectuat de TNS-Infratest la comanda hebdomadarului german, ar fi vorba de 52 la sută dintre cetăţenii Republicii Federale.

Dar munca la confecţionarea un embargo care să garanteze credibilitatea Uniunii Europene, amplificând sensibil presiunile exercitate asupra regimului de la Kremlin, se dovedeşte foarte dificilă. Unele ţări ale Uniunii, între care Marea Britanie şi Olanda, ar vrea sancţiuni cât mai cuprinzătoare. Comunitatea pregăteşte în prezent bararea accesului Rusiei la pieţele financiare europene şi un embargo militar, care să includă şi interdicţia comerţului cu bunuri de dublă folosinţă.

Nu e clară măsura în care aceste demersuri, adăugate proaspăt adoptatei extinderi a listei de ciraci ai lui Putin, cărora li se îngheaţă conturile şi li se retrage permisiunea de a călători în spaţiul comunitar (între care preşecidentele cecen Kadîrov), vor fi adoptate marţi.

Cei 28 de membri ai UE au încă, în unele chestiuni, poziţii diferite, dacă nu diametral opuse.

Franţa, de pildă, insistă ca orice viitor embargo militar să nu afecteze acorduri din trecut şi exportul, în Rusia, a port-elicopterelor franceze de tip Mistral. Navele urmează să fie livrate Moscovei, spre disperarea ucrainenilor şi bătaia de joc a europenilor, ce nu pot înţelege foamea de bani a Parisului.

Germania ar vrea să se concentreze asupra modalităţilor de-ai lovi pe oligarhi. Sancţiunile economice ar trebui să-i slăbească în special pe liderii economiei ruse, a revendicat vice-cancelarul german, Sigmar Gabriel, care e şi ministrul federal al Economiei şi care crede că politica Moscovei se bazează pe puterea economică a oligarhilor.

La rândul său, şeful diplomaţiei germane Frank Walter Steinmeier s-a pronunţat în favoarea unei articulări a sancţiunilor preconizate astfel încât impactul lor să afecteze ţările Uniunii Europene în mod egal. Într-un interviu acordat postului naţional de radio Deutschlandfunk, Steinmeier a subliniat că echilibarea judicioasă şi echitabilă a sancţiunilor trebuie făcută astfel încât pachetul de măsuri să includă „deopotrivă industria de armament, tehnologia de vârf şi sistemul financiar”.

Nu doar ministrul german de Externe e intens preocupat de modalitatea optimă de a pedepsi Rusia. Şeful Consiliului European, Herman van Rompuy, a cerut guvernelor statelor europene să dea indicaţii ambasadorilor lor, astfel încât să accepte sancţionarea economică a Rusiei.

Experţilor le e cât se poate de clar că, deşi dureroase şi pentru europeni, adoptarea unor astfel de sancţiuni ar provoca pagube net mai ample Rusiei lui Putin decât statelor occidentale.

Fiindcă, după cum relevă un comentariu publicat în weekend de Süddeutsche Zeitung, puterea regimului Putin e vulnerabilă. Ea se defineşte exclusiv militar, forţa economică a ţării fiind anemiată de faptul că Rusia şi-a întemeiat-o pe exportul de materii prime, nu pe tehnologie şi producţie de calitate.