Turcia pregăteşte o nouă îngrădire a drepturilor armatei

Patru lovituri de stat militare a trăit Turcia după 1960. Patru guverne au fost forţate să abandoneze, în acest interval, puterea. Chiar şi actualul Executiv, condus de premierul Recep Tayyip Erdogan,  s-a aflat , în 2007, în pragul unei lovituri de stat pusă la cale de generali. Între timp, se pregăteşte  tocmai regimul Erdogan să dea o lovitură complexului militar, modificiând articolul 35 din regulamentul de ordine interioară al armatei.

Reforma propusă are ca obiectiv propriu-zis eliminarea riscurilor unor viitoare puciuri militare. Amendamentul adus articolului 35 ar urma să interzică militarilor să mai intervină în disputele politice interne, textul avansat specificând că rolul acestora este de a feri ţara exclusiv de pericolele externe.

Din 1934, misiunea fundamentală a armatei este "apărarea republicii". Până în prezent, această atribuţiune era interpretată nu doar ca o responsabilitate asumată în faţa riscurilor externe ci şi ca un angajament de securitate internă şi de garantare a "kemalismului", doctrina modernizatoare a Turciei, purtând numele părintelui statului secular, Mustafa Kemal Atatürk. În virtutea acestei traduceri a legislaţiei a intervenit complexul militar, sub conducerea şefului de stat major Kenan Evren, în 1980, pentru a pune capăt conflictelor de stradă dintre simpatizanţii dreptei şi a stângii, tensiuni ce începuseră să semene a război civil. Salutată, la început, intervenţia armatei s-a dovedit, în timp, mult prea brutală: 650.000 de arestări, 50 de execuţii, 171 de cazuri de moarte prin tortură; zeci de mii de turci au fost siliţi să părăsească ţara, după ce li s-a retras cetăţenia.

Puciurile militare au tot fost precedate de campanii împotriva puterii în exerciţiu; nu doar generalii exercitau presiuni, ci şi elitele, uneori chiar şi partenerii de guvernare, explică Adem Sözüer, decanul facultăţii de drept din cadrul Universităţii Istanbul. Nu de puţine ori, tensiunile au fost provocate, în aşa fel încât, completează profesorul, populaţia să se lase convinsă că ţara este în pericol şi doar militarii o pot salva.

Nici actuala formă a legislaţiei nu permite armatei să intervină, de fapt, este de părere Lami Bertan Tokuzlu, specialist în drept constituţional  la Universitatea Bilgi din Istanbul. O preluare a puterii de către generali ar însemna suspendarea legii fundamentale, ceea ce este, de fapt, o măsură fără acoperire juridică. E drept că militarii nu ar avea vreo problemă în a ignora amendarea legislaţiei, dar, punctează Adem Sözüer, modificarea articolului 35 poate fi un pas simbolic de care democratizarea Turciei are neapărată nevoie. Unul din multele, de altfel, căci Turcia nu se poate limita doar la anularea dreptului armatei de a prelua puterea pentru a deveni o democraţie reală.

Constituţionalistul Tokuzlu acuză funcţionarii armatei de implicare în protestele de stradă. Ar fi existat cazuri în care aceştia, de exemplu, ar fi împărţit măşti de gaze în pieţele în care manifestanţii s-au confruntat cu forţele de ordine. Şi, cu toate acestea, guvernul nu riscă să piardă controlul strict pe care l-a cam impus asupra armatei. Pericolul unei intervenţii militare în forţă nu este real. Cu toate acestea, este de părere jurnalistul Cengiz Aktar, guvernul va încerca modificarea articolului 35 pentru a arăta lumii întregi că pune preţ pe democraţie, mai ales după ce şi-a şifonat imaginea, în perioada din urmă, în protestele din piaţa Taksim. "Justificarea legală a puciurilor trebuia oricum de mult abolită", conchide Aktar.