Tragedia din Muntenegru si demnitatea celor fara de putere

Desi duminica a avut loc un accident rutier de proportii neobisnuite, cu dezastruoase consecinte pentru zeci de victime romanesti, seful guvernului n-a reactionat prompt. Premierul Ponta a pretins ca a jucat baschet la multe ore de la prabusirea in prapastie a autocarului cu romani, pentru ca ar fi fost informat tardiv. Tot ce se poate. Ponta a afirmat ca-si pune la dispozitie si mobilul pentru ca presa sa poata verifica "listingul" convorbirilor din celular, in speta ora la care Raed Arafat l-ar fi informat.

Spre a risipi criticile condamnandu-i prezumtiva nepasare, formulate intre altii de Mihai Razvan Ungureanu, Victor Ponta i-a cerut predecesorului sau la carma guvernului sa se abtina de la incercari de "speculare" a unor asemenea tragedii in scopuri politice.

"Nu poţi să ieşi şi să joci basket când se întâmplă o asemenea tragedie", sustinuse MRU intr-o postare pe Facebook. Intr-o democratie veritabila, de factura europeana, asemenea critici sunt perfect firesti. E dreptul si datoria opozitiei sa critice puterea, ori de cate ori executivul nu reactioneaza adecvat in momente de cumpana. Si e dreptul puterii sa se apere cu argumente si dovezi dovedind netemeinicia criticilor, daca ele sunt cu adevarat lipsite de temei.

Dar chiar daca, in circumstante similare, obiectii precum cele formulate de MRU sunt, in occident, cel mai normal lucru din lume din partea liderilor opozitiei, solicitarea premierului pare de bun simt. Ca si apelul sau la solidaritatea romanilor in ceasuri grele. Tragediile reclama o astfel de solidaritate, iar manipularea lor in scopuri politice e cat se poate de gretoasa.

Atata doar ca limbajul pe care l-a folosit premierul e demascator. Dar nu atat pentru MRU, cat pentru Ponta insusi. Fiindca premierul a spus, textual, ca, "la 22,55 duminică seara am fost sunat de Raed Arafat. Din acel moment am început să coordonez toate procedurile. Şi fac apel la toţi politicenii să nu încerce să speculeze politic această tragedie! Declaraţiile lui Mihai Răzvan Ungureanu le calific ca fiind specifice unei hiene politice".

Or, daca nenorocirea imensa din Muntenegru l-ar fi miscat si impresionat cu adevarat pe Victor Ponta, determinandu-l realmente sa devina solidar cu toti ceilalti romani, asa cum le sugereaza premierul supusilor sai, atunci un minim bun simt l-ar fi obligat sa evite, pe moment macar, un nou razboi retoric si, ca atare, sa renunte el insusi la extragerea de capital electoral prin calificarea principalului sau adversar politic drept "hiena".

Apropo de asemenea apelative. Neuitat si tipic pentru "democratia originala" pe care a patronat-o Ion Iliescu, bunicul spiritual al actualului premier, ramane, in context, faimosul sau "mai animalule".

E, de altfel, notoriu ca recursul la zoologie intru desemnarea opozitiei, sau a celor resimtiti ca fiind de cealalalta parte a baricadei e o regula in toate dictaturile, in special in cele asiatice si sudamericane. E, de altfel, si o metoda indragita la miscarile si regimurile totalitare, la teroarea exercitata de comunisti si de nazisti, care-i desemnau sistematic pe disidenti, pe evrei si pe opozantii reali sau imaginari drept "hiene", "paduchi", "paraziti" si "vermina", ce-ar "trebui lichidata". Sub nazisti crima in masa a fost precedata de exterminari retorice, asa cum si sub Stalin, distrugerea kulacilor in Gulag ori alte demersuri represive a avut loc doar dupa riguroasa degradare verbala a victimelor tiraniei.

Liderii democratiilor europene sunt perfect constienti de acest minat trecut. Ca si de datoria de a-i respecta nu in ultimul rand pe adversarii politici, a caror demnitate umana nu sta la dispozitia puternicilor zilei, nu depinde de bunul lor plac. In consecinta, vocabularul societatilor deschise este cu totul altul. Iar liderii europeni se feresc in genere cu mare grija, spre deosebire de omologii lor din Rusia, Belarus si Ucraina, sa se aventureze in incursiuni belicoase si riscante in terminologia zoologica.

Dar, dincolo de stilul ei cu totul indoielnic, declaratia premierului mai ridica si o problema de fond. Una totusi grava, care vizeaza chiar buna administrare a tarii. Caci, daca jocul linistit de baschet, la care a participat duminica seara Victor Ponta, nu s-a datorat indiferentei fata de soarta romanilor care au pierit in Muntenegru, ci tardivei informari a sefului guvernului, se pune, acut, intrebarea, de ce oare s-a produs reprobabila intarziere? Si de ce oare cei vinovati nu-si asuma, conform cutumelor europene, raspunderea, desi MAE a aflat, potrivit agentiei Mareea Travel, de nenorocire inca de la orele 19?

A venit timpul ca si in palatele bucurestene sa se instaleze nu doar grija veritabila pentru o buna guvernare, ci sa se incetateneasca odata pentru totdeauna, intre alte obiceiuri si traditii ale societatilor deschise ale Europei, si respectul autentic fata de ceilalti, fata de critici, opozanti, minoritari, femei, precum si, in genere, fata de toti oamenii de rand, care nu dispun de vreo putere, dar a caror demnitate nu e mai putin sfanta decat a celor cu painea si cutitul.