Tradiţionalism rău înţeles şi agresiv

O impresionistă, dar excelentă radiografie a situaţiei României la 25 de ani de la revoluţia din 1989 şi la aproape zece de la aderarea la Uniunea Europeană a apărut marţi în Frankfurter Allgemeine Zeitung, sub semnătura lui Dan Lungu. „Străinistanul m-a învăţat să fiu eu însumi”, se intitulează eseul scriitorului român.

Prozator şi sociolog de succes, Dan Lungu conduce şi Muzeul Literaturii Române. În paginile ziarului german romancierul îşi descrie prima întâlnire, ca student venit din bezna şi frigul ceauşismului, la începutul anilor 90, cu vestul şi cu o Europă de carte poştală, care i-a provocat o revelaţie şi o dragoste la prima vedere, dar a declanşat şi un şoc cultural, însoţit de revoltă şi de o amărăciune profundă. Se mai puteau oare recupera anii pierduţi în România comunistă?

Dan Lungu consideră că „adevăratul triumf al revoluţiei din 1989 s-a produs prin integrarea României în Uniunea Europeană”. Romancierul ieşean admite că vede Europa într-un mod mai complex decât la ieşirea din comunism. Lungu trimite la starea de spirit a românilor, la nostalgiile comuniste, dar şi la antrenamentul lor cu sărăcia cruntă din „epoca de aur” ceauşistă, din pricina căruia sunt mai puţin afectaţi de criză şi de reducerea calităţii vieţii după 2008, decât alţi europeni. Potrivit lui, nu puţini români văd UE nu doar din unghiul bunăstării materiale, ci şi ca pe un soi de „centru medical de tratare a castei politice româneşti”.

În mod semnificativ, scriitorul, a cărui operă în varianta ei nemţească e foarte apreciată în Germania, se opreşte şi asupra catastrofei culturale a ultimilor ani. Lungu tematizează îndeosebi dezastrul provocat din 2012 încoace în sfera promovării culturii româneşti în străinătate şi răul făcut Institutului Cultural Român, cel excelent condus de H.R.Patapievici pentru ca, după debarcarea sa, ICR să revedină un bastion al „unui tradiţionalism rău înţeles şi agresiv, care ne-a închis multe uşi”.

Există şi alte forme de naţionalism radical. Unele sunt ucigaşe. „Israelul a arestat şase extremişti evrei”, anunţă Neue Zuercher Zeitung, semnalând probabila elucidare a asasinării, din răzbunare, a unui adolescent palestinian, după uciderea altor trei şcolari evrei, probabil de către terorişti arabi, palestinieni.

Ziarul elveţian semnalează tentativele ministrului israelian al justiţiei, Tzipi Livni, de a iniţia o lege menită să pună capăt instigărilor la ură ale extremiştilor care se folosesc de internet. Cotidianul consemnează şi alte aspecte legate de escaladarea tensiunilor în regiune precum înmulţirea, în tabăra palestiniană, a apelurilor la o nouă intifada.

Înaintea meciului dintre Brazilia şi Germania în semifinala Campionatului Mondial de Fotbal curge, fireşte multă cerneală pe marginea şanselor celor două echipe. Se comentează intens şi prestaţiile discutabile ale arbitrilor, net prea îngăduitori, aşa cum s-a văzut în meciul dintre columbieni şi brazilieni, după ce au fost avizaţi de FIFA să nu judece prea aspru încălcările regulamentului.

Nu puţini editorialişti se eşofează în legătură cu planurile ministrului federal al Transporturilor de a introduce o taxă de autostradă, mai precis de stradă, fiindcă urmează să fie necesară pentru întreaga reţea rutieră din Germania. Vinieta ar urma să nu-i împovăreze financiar decât pe străini, fiind, în opinia unor ziare ca olandezul De Telegraaf, din Amsterdam, o veritabilă „nenorocire”, menită să le „extragă vecinilor bani din buzunar”. Asta deşi, după cum cred alţi critici ai măsurii proiectate, străinii îşi plătesc obolul prin taxele pe benzina cumpărată în Germania.

Unii analişti din Republica Federală scot în evidenţă că Germania n-ar face decât să se ralieze altor ţări europene care au adoptat acelaşi demers, dar ziare precum Die Welt şi Süddeutsche Zeitung critică proiectata taxă, ca fiind un instrument prea birocratic, prea greoi şi incapabil să orienteze în mod benefic domeniul transporturilor.