"Ticălosul Europei"

Când de hotărârile acestor lideri depinde soarta unor ţări, asemenea radiografii au, poate, utilitatea lor.

Tema stării de asediu care paşte democraţia şi statul de drept după covârşitoarea victorie a USL a dispărut în mare măsură din presa apuseană. Doar cotidianul berlinez Die Welt mai publica vineri, 14 decembrie, un amplu interviu cu Victor Ponta, în care premierul, scutit de chestionări cu privire la plagiatul menit să-i furnizeze titlul de doctor, afirmă că nu vrea să fie „ticălosul Europei”. Vezi, în context, la Deutsche Welle şi „Făţărnicie şi satrapi”, <>

Ziaristele berlineze care l-au intervievat pe liderul USL par să nici nu fi auzit de furtul intelectual comis de Ponta, ori de refuzul său de a se comporta în acest domeniu conform standardelor occidentale şi de a demisiona. În schimb, l-au bombardat cu întrebări despre relaţia sa cu preşedintele României, Traian Băsescu.

Din răspunsurile sale se degajă nu doar vechea făţărnicie a activiştilor partidului-stat, care una spun acasă şi cu totul altceva în străinătate, unde sunt, de regulă, mieluşei. (Nu, Traian Băsescu nu ar vrea „să se răzbune” acum pe el printr-un refuz de a-l desemna prim-ministru).

Transpare din acelaşi interviu şi o oarecare prospeţime. Voioşia sa obraznică e tipică pentru ştrengarii postcomunişti care au făcut-o rău de oaie, fără să fi fost totuşi pedepsiţi prea sever de un occident pe cât de prosper şi democratic, pe-atât de îngăduitor.

De aici poate şi aerul de obedienţă şi de elev disciplinat cu care Ponta îi tratează, în Die Welt, pe criticii săi occidentali. De pildă, pe membrii PPE, - el, Ponta victimă a popularilor europeni? Aş, de unde…-, pe şeful Comisiei Europene, Barroso, care ar fi tratat „cât se poate de corect şi de echilibrat România”, ori pe colega sa, vicepreşedinte a C.E. şi comisar pentru justiţie, Reding.

În acest context un Ponta mic, spăşit, nevinovat, a declarat că nu vrea să fie "ticălosul Europei. Nu ascund că m-au cam supărat comentariile vicepreşedintei Reding. Dar am impresia, că aceste comentarii politice s-au împuţinat de când am depăşit criza în România”.

Asta, după ce în criza declanşată chiar de maşinăria sa de propagandă, Antena 3, orwellianul „minister al adevărului” aparţinând de USL i-a făcut în repetate rânduri albie de porci şi pe Reding şi pe Barroso şi Partidul Popular European.

Din acest punct de vedere, interviul din Die Welt nu e câtuşi de puţin memorabil, devreme ce se înscrie într-un lung şir de similare luări de poziţie, toate la fel de ipocrite, ale celui chestionat.

Interesant e doar dispreţul afişat implicit de premierul plagiator, care pare să-şi creadă interlocutorii apuseni deosebit de proşti, ori de uituci. Întrebat dacă „guvernarea cu ordonanţe de urgenţe contribuie la maturizarea democratică a României”, Ponta a declarat că numărul lor ar fi deosebit de mic, „doar un sfert faţă de anul trecut.”

Ca şi cum în cauză ar fi fost doar numărul ordonanţelor de urgenţă ale mai-marilor USL - işti şi nu, în primul rând, impactul lor, de a pune pe butuci democraţia liberală prin restrângerea independenţei justiţiei şi scoaterea din funcţiune a instituţiilor fundamentale ale statului de drept.

În acelaşi timp, Ponta a susţinut, culmea, că guvernul său ar fi recurs la instrumentul ordonanţelor de urgenţă din pricina campaniei electorale şi a unor presupuse presiuni la care ar fi fost supus de Occident, „de FMI, şi, parţial, de Bruxelles”, deci de Comisia Europeană!

S-a spus în repetate rânduri despre plagiatorul Victor Ponta că „minte precum respiră”. Interviul acordat ziarului berlinez die Welt riscă să nu-i restabilească defel distrusa reputaţie.