Testul creşterii economice

Preşedintele PNL, Crin Antonescu, a criticat vineri atât intervenţia preşedintelui Traian Băsescu cât şi aceea a primului ministru în cazul demiterii procurorului Lucian Papici. A fost cea mai categorică delimitare care întrece cu mult micile divergenţe de până acum. Responsabilii USL nu se mai străduiesc să ascundă că alianţa cunoaşte o criză reală. Chiar dacă premierul Victor Ponta a minimalizat până acum gravitatea situaţiei, alţi lideri ai PSD îşi manifestă tot mai deschis îngrijorarea, aşa cum a făcut-o în repetate rânduri Ilie Sârbu.

Probabil că principalul subiect care a provocat turbulenţe în alianţă este candidatura comună a lui Crin Antonescu la alegerile prezidenţiale de anul viitor. Dar subiectul are consecinţe mai ample care antrenează cele mai sensibile politici guvernamentale. Liberalii au simţit nevoia să iasă din starea de inactivitate în care s-au complăcut un an întreg şi au formulat în ultimul timp câteva propuneri pe cont propriu fără să le fi discutat în alianţă. Preşedintele PNL a luat distanţă faţă de proiectul de la Roşia Montană, deşi nu s-a transformat într-un opozant activ, un grup de parlametari au propus amendamente la legea electorală şi, pe diferite alte canale, o serie întreagă de militanţi liberali critică tot mai susţinut politicile economice ale guvernului Ponta.

Ceea ce astăzi pare o mică defecţiune, mâine s-ar putea transforma în opoziţie reală. Adevăratul potenţial al unei re-poziţionări a PNL stă însă în programul electoral al USL în promisiunile explicite ca şi în aşteptările mai mult sau mai puţin definite ale electoratului propriu. Sau, cu alte cuvinte, cu cât se îndepărtează mai mult guvernul Ponta de programul din campanie, cu atât oferă unei opoziţii interne mai mult spaţiu de manevră.

Dosarul Roşia Montană este cel mai strident exemplu. Dacă înainte de alegeri, liberalii păreau să fie într-o mai mare măsură favorabili proiectului decât social-democraţii, acum rolurile s-au schimbat. Liberalii tind să ia distanţă pe măsură ce socotesc că le aduce un profit de imagine. Dar ceea ce contează pentru ei mai mult este capacitatea de a formula argumente care să iasă din sfera pură a ecologiei sau a conservatorismului şi să meargă în direcţia capitalismului investiţional.

Este de reţinut în acest sens argumentaţia fostului ministru Lucian Isar: “Discuţia pe tema Roşia Montană şi tentaţia premierului Ponta de a favoriza investiţia în forma şi negocierea curentă, apropie România de Guinea, astfel încât marii investitori internaţionali se vor uita la România doar ca la o ţară cu risc sporit, condiţii ne-europene şi desigur o să treacă peste oportunităţile investiţionale normale în căutarea viitorului tun.” “Una semnalizează Finlanda şi alta Guinea şi de aici diferenţa între cine sunt cei care dau târcoale să investească în cele două destinaţii”, mai scrie Lucian Isar.

Tipul acesta de argumentaţie are calitatea că ar oferi o ieşire onorabilă şi unor foşti susţinători ai proiectului de la PDL, dacă s-ar ajunge în situaţia unei opoziţii comune anti-PSD. Iată aşadar că abandonarea programului electoral lasă multe spaţii de exploatat. Din aceeaşi familie pace parte şi reproşul făcut guvernului că a diminuat fondurile de investiţii şi nu este suprinzător că preşedintele Băsescu a sesizat şi exploatat şi el această carenţă.

De asemenea este vizibil de pe acum că legea impozitului forfetar trimisă de guvern la Parlament trezeşte mari îngrijorări. În linii mari legea este logică şi bine argumentată economic, dar există în România destule firme care trăiesc la limita subzistenţei plătind impozite mici sau neplătind deloc. Întrebarea este dacă e mai bine ca aceste firme să fie lăsate să activeze în continuare asigurând locuri de muncă şi contribuind cel puţin la bugetul asigurărilor de stat sau să fie închise. Lipseşte o imagine exactă a situaţiei firmelor româneşti care să arate mai clar cine sunt evazioniştii reali şi cine sunt micii întreprinzători cu cifre de afaceri la limita supravieţuirii. În orice caz tipul acesta de subiecte e de natură să schimbe optica alegătorilor, cu atât mai mult cu cât USL a produs impresia că susţine mediile populare împotriva unei austerităţi aplicate geometric.

În sfârşit se accentuează impresia că încetul cu încetul guvernul Ponta va creşte povara fiscală în ciuda tuturor promisiunilor de campanie. Chiar dacă mai toate guvernele fac la fel, liberalii nu vor ezita la un moment dat să exalte subiectul şi să propună o rediscutare a întregii politici economice. Iar dacă nu vom asista la o creştere economică consistentă în următorii doi ani, atunci cu siguranţă că fisura dintre PSD şi PNL va deveni o falie adâncă.