1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Sunt serviciile secrete ostile democraţiei?

Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti11 septembrie 2014

Judecătorul de la CSM Horaţius Dumbravă a cerut CSAT încă din luna februarie să verifice dacă magistratura a fost infiltrată la vârf cu agenţi ai serviciilor secrete.

https://p.dw.com/p/1DACY
Imagine: Imago

În chestiunea agentului acoperit pe care preşedintele Băsescu ameninţă să-l demaşte, fostul judecător şi membru CSM Toni Neacşu a adus câteva lămuri foarte utile. Când a lansat avertismentul, preşedintele cunoştea legea foarte bine şi nu risca să fie acuzat de divulgarea secretului de stat. Pe scurt, dacă ofiţerul acoperit funcţionează în limitele definite de legea serviciilor secrete şi de cea a incompatibilităţilor, el nu poate fi divulgat. Dar dacă el, aventurându-se pe un teritoriu interzis, rămâne de capul lui, îşi asumă riscul deconspirării. De exemplu, un ofiţer al serviciilor de informaţii nu poate face parte dintr-un partid politic şi nu poate deveni membru al parlamentului. De asemenea e interzisă infiltrarea în rândurile magistraţilor. Aşadar, conchide fostul judecător, agentul de care vorbeşte Traian Băsescu nu poate fi, teoretic, decât un fost magistrat sau membru al parlamentului. Dacă ne uităm la carierele actualilor candidaţi, observăm că numai primarul Sibiului, Klaus Iohannis, scapă cu totul de orice bănuială. În schimb toţi ceilalţi, indiferent ce declară sau nu declară şi indiferent de imaginea lor publică, se găsesc sub teribila suspiciune. De fapt, e posibil ca cel vizat să nu fie neapărat un candidat principal, ci unul secundar cu alte motivaţii decât cele ale victoriei propriu-zise în alegeri. Dar, dacă urmăm o riguroasă logică detectivistică, în afara candidatului ACL, absolut nimeni nu este scutit de bănuieli.

Fostul magistrat Toni Neacşu are însă motivele sale să facă aceste precizări juridice, căci de multă vreme se teme că justiţia a fost infiltrată. De aceeaşi parte se găseşte şi judecătorul Horatius Dumbravă care, în februarie 2014, ceruse oficial CSAT să verifice dacă serviciile secrete au respectat interdicţiile legale intrate în vigoare încă din 2004 (art. 7 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorului şi procurorului, republicată). Judecătorul Horaţius Dumbravă, membru CSM, a cerut ca verificarea să înceapă, evident, cu CSM, cu ÎCCJ şi Parchetul general. Cei doi magistraţi s-au plâns că CSM a fost confiscat într-un chip brutal de o direcţie care scapă unui control colegial, urmând, aparent, o logică a politizării. În esenţă, a susţinut în scrisoarea sa judecătorul Horatius Dumbravă, deconspirarea ofiţerilor infiltraţi ar fi o garanaţie a independenţei justiţiei. Până acum CSAT nu a discutat această solicitare şi nu a oferit judecătorului de la CSM niciun răspuns.

Se pare că în viaţa publică sunt o mulţime de ofiţeri acoperiţi. Au spus-o public chiar directorii serviciilor de informaţii. Cei mai mulţi dintre ei sunt foarte inteligenţi, nu iscă dispute în jurul lor şi caută cu totdinadinsul să dobândească stima ”lumii bune” şi, inevitabil, influente. Face parte din meserie. Atâta doar că politica şi magistratura sunt legal protejate de aceste infiltrări. Legea a fost dată de guvernul Năstase ca o condiţie a încheierii negocierilor cu Uniunea Europeană, dar nu se poate şti cu certitudine dacă a fost riguros respectată.

Revenind la declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu, să arătăm că el nu s-ar face vinovat de divulgarea secretului de stat dacă ofiţerul acoperit ar avea vreo legătură cu magistratura şi cu politica. De altfel faptul însuşi de a candida la preşedinţie îl aşează pe prezumtivul agent în situaţie ilegală.

Dar ceea ce nu s-a discutat este justificarea politico-juridică a acestei interdicţii. Preşedintele a spus că un demnitar ales al statului nu ar putea avea ”o dublă comandă”. Nu e o metaforă prea reuşită. Dacă e clar că nu e bine ca un deputat să voteze o lege în favoarea unei companii de la care a primit mită, nu este la fel de clar de ce serviciile secrete ar avea un scop ostil interesului public. Chiar fără voie, preşedintele a sugerat că generalii din servicii ar nutri planuri ostile democraţiei, căci altfel de ce ar fi nerecomandabilă ”dubla comandă”?

Pesemne că preşedintele nu a vrut să se înţeleagă acest lucru, dar n-a găsit o explicaţie mai bună. În pană de argumente, a recurs la ”dubla comandă”. Dar poate şi pentru că o argumentare serioasă l-ar fi pus pe el însuşi în dificultate. De ce nu e bine ca un demnitar ales democratic să fie agent secret? Pentru că serviciile ar fi latent nedemocratice sau antipatriotice? Unii ar fi gata să jure contrariul. Răspunsul e mult mai simplu: pentru că democraţia presupune transparenţă, pentru că deciziile majore ar trebui luate abia după ce sunt dezbătute de cât mai mulţi oameni, pentru că totul ar trebui să se facă la lumina zilei. Dar respectă politica românească aceste condiţii? Răspunsul să-l dea fiecare.