Speranță în Bine

Natura liniștită din jurul monumentului de la Bergen-Belsen pare prietenoasă, aproape idilică - dacă nu ar fi cele 13 gropi comune dispuse într-un dreptunghi uriaș, care se distinge în iarba din jur. Mormintele amintesc de unul din cele mai întunecate capitole din istoria germană: exterminarea evreilor europeni și a altor minorități în timpul regimului nazist.

"Ororile nu au avut loc doar undeva departe în est, în spatele frontului sau în teritoriile ocupate, ci și chiar aici în inima Germaniei", a spus președintele federal Joachim Gauck. El a venit la festivitățile prilejuite de împlinirea a 70 de ani de la eliberarea lagărului de concentrare Bergen-Belsen. Alături de el au mai fost sute de oaspeți din Germania și din întreaga Europă, printre care și 90 de supraviețuitori ai lagărului. Au venit cu toții în landul Saxonia Inferioară pentru a păstra vie memoria victimelor.

Mulțumiri soldaților britanici eliberatori

Doar în lagărul Bergen-Belsen și-au pierdut viața în perioada 1941-1945 peste 70.000 de persoane. "Într-o regiune în care au trăit personalități iluministe ca Leibniz și Lessing; unde peisajul este pentru mulți sinonim cu romantismul german și apropierea de natură. Cum a fost posibil să fie comise asemenea crime și nedreptăți într-o regiune cu istorie și civilizație atât de bogate?", s-a întrebat Gauck, admițând că nu are un răspuns la această întrebare. Președintele a spus că simte profund nevoia să le mulțumească eliberatorilor britanici.

Armata britanică a ajuns la acest lagăr la 15 aprilie 1945 și a fost confruntată cu imaginile ororii. Soldații au găsit 10.000 de cadavre pe suprafața lagărului. Victime ale crimelor naziste sau ale înfometării și bolilor din lagăr. Mulți dintre supraviețuitori puteau cu greu fi diferențiați de cei morți. Numeroși alții au murit imediat după eliberare. Printre victimele lagărului Bergen-Belsen se numără și Anne Frank, fata în vârstă de 15 ani, al cărei jurnal a devenit celebru în lumea întreagă. În jurnal, ea descrie amănunțit viața familiei ei timp de doi ani în ascunzătoarea din Amsterdam, până în 1944, când familia ei a fost prinsă și deportată de naziști.

Teama de antisemitism

Gauck a vorbit despre Anne Frank ca exemplu de persoană care a depus mărturie despre nedreptățile îndurate zilnic. "Trebuie să privim cu atenție la cele întâmplate", a atras atenția șeful statului german. Ororile nu au dispărut din lume. "Păstrați și apărați demnitatea și viețile oamenilor", le-a cerut Gauck celor prezenți. "Chiar și atunci când mijloacele de acțiune ne lipsesc, chiar și când suntem lipsiți de putere, tot putem face mult mai mult decât să întoarcem capul și să ignorăm problemele. În acest caz trebuie să fim martori și să depunem mărturie despre cele văzute. Oricine poate face asta."

Să depună mărturie - ceva ce îi merge la inimă și lui Maurice Zylberstein. Bărbatul evreu de 81 de ani a fost deportat în mai 1944 la Bergen-Belsen și este azi membru al "Amicale des Anciens Déportés de Bergen-Belsen". "Mă doare că ororile și sadismul sunt încă prezente în multe locuri pe pământ", a spus francezul. Antisemitism, rasism, extremism de dreapta - despre aceste pericole au avertizat și președintele Congresului Mondial Evreiesc Ronald S. Lauder și premierul din Saxonia Inferioară Stephan Weil (SPD).

Optimism precaut

Rândurile supraviețuitorilor lagărului de concentrare Bergen-Belsen s-au subțiat serios în cei 70 de ani scurși de la eliberare. Zylberstein se bazează acum pe cei mai tineri decât el pentru a transmite generațiilor viitoare "adevărul despre răul absolut". "Am venit azi aici cu nepotul meu", povestește el. Își încheie discursul cu un optimism moderat: "În ce privește Germania, tineretul acestei țări poartă această povară grea cu tărie, curaj și demnitate".

Tinerii păstrează vie flacăra amintirilor. "Speranța într-un tineret cu angajament pentru facerea de bine - să fie asta o utopie?", se întreabă Zylberstein și răspunde tot el, cu voce tremurândă: "Poate că nu."