Semne multe anul electoral are

Dincolo de luptele intestine ale partidelor politice, anul 2013 va consemna cu siguranţă noi încercări de combatere a crizei europene a datoriilor publice, care vor avea în prim-plan Germania, respectiv pe cancelarul Angela Merkel. Poate şi din acest motiv, şefa cabinetului de la Berlin doreşte să obţină şi să menţină un climat politic liniştit pe plan naţional, o primă reuşită în această direcţie fiind recentul congres al creştin-democraţilor, care a reconfirmat-o în funcţia de şef al acestei formaţiuni de centru-dreapta.

În CDU, puterea Angelei Merkel este incontestabilă. Nimeni nu tânjeşte pe faţă la şefia partidului, motiv pentru care nici măcar nu se discută despre vreo posibilă alternativă. În plus, CSU, ruda politică bavareză a CDU, partid cunoscut pentru spiritul său critic la adresa formaţiunii lui Merkel, a promis că nu va face foarte multă gălăgie pe scena politică. Cel puţin până la alegeri.

De altfel, nici sondajele nu-i dau motive de îngrijorare actualei şefe a guvernului german. Creştin-democraţii conduşi de ea se apropie de 40 la sută, în cele mai recente investigaţii sociologice, un procent pe care CDU nu l-a mai obţinut de ani buni. Evident, cotele de simpatie ale Angelei Merkel sunt şi ele ridicate.

Călcâiul (liberal) al lui Ahile

Altfel se prezintă situaţia în curtea liberalilor, partenerii de coaliţie ai lui Merkel, care, uşor dar sigur, s-au transformat într-o ghiulea grea legată de piciorul cancelarului.

Conform ultimelor sondaje, FDP-ul n-ar intra nici măcar în Parlament, obţinând un scor electoral de mai puţin de cinci la sută, aflat aşadar sub pragul accederii în legislativ. Impasul pare a fi atât de mare, încât nici măcar recentele laude adresate liberalilor în mod public de însăşi Angela Merkel nu par a resuscita fostul electorat al FDP-ului.

La sfârşitul acestui an, taxa percepută trimestrial de cabinetele medicale va dispărea. "Liberalilor trebuie să li se mulţumească pentru acest lucru", a declarat Merkel. Electoral, liberalii nu par să se fi ales cu mare lucru de pe urma elogiilor ei.

Nu se ştie nici care va fi candidatul liberalilor în lupta politică bătând la uşă. Decizia a fost amânată pentru luna mai. Actualul şef al formaţiunii, Philipp Rösler, deja extrem de contestat în interiorul partidului, ar putea avea probleme şi mai mari în FDP dacă la alegerile de luna viitoare, din landul Saxonia Inferioară, liberalii nu vor reuşi să intre în parlamentul regional.

În plus, în FDP există lideri înclinând spre stânga precum Wolfgang Kubicki sau ca secretarul-general Patrick Döring, care şi-au manifestat intenţia de a se distanţa de CDU, respectiv de a forma o uniune naţională cu SPD şi Alianţa90/Verzii.

În acest context, continuarea coaliţiei dintre creştin-democraţi şi liberali este improbabilă, cu atât mai mult cu cât se pare că nici poporul german nu agrează o atare "coabitare" - doar 9 la sută din cetăţeni cred că actuala alianţă guvernamentală va rezista.

Însă, dacă FDP reuşeşte să "prindă" parlamentul din Saxonia Inferioară, nu sunt excluse reverberaţii pozitive din punct de vedere electoral în pragul scrutinului din 2013. În schimb, dacă în ianuarie scorul FDP va fi slab, partidul riscă să intre în opoziţie, ceea ce ar fi o raritate.

Undă verde la Alianţa90/Verzii

Verzii o duc ceva mai bine. În sondaje, partidul are aproximativ 15 la sută, un scor mult mai bun decât cel obţinut în 2009. Recent, partidul şi-a prezentat cei doi candidaţi pentru 2013 pe baza alegerilor de partid. Katrin Göring-Eckhardt, surprinzătoarea caştigătoare, a dat în mare parte peste cap partidul în contextul în care este adepta coaliţiei cu CDU.

Este drept că cel mai recent congres al verzilor a marcat o tendinţă de deplasare a ecologiştilor către stânga spectrului politic, însă lucrurile par acum clarificate. În fond, la fel ca Angela Merkel, Katrin Göring-Eckhardt provine tot din estul Germaniei şi este un politician cu o gândire la fel de pragmatică. O posibilă coaliţie cu Merkel ar declanşa însă cu siguranţă aprige discuţii în partidul ecologist.

CDU încă nu pomeneşte despre o posibilă conlucrare cu verzii, ci insistă asupra coaliţiei cu FDP. Situaţia s-ar putea însă modifica radical după alegeri, mai ales dacă liberalii nu vor intra în Bundestag. Rămâne totuşi de văzut în ce măsură nucleul dur al electoratului ecologist va întoarce spatele partidului în contextul unei coaliţii cu conservatorii lui Merkel. Deşi ambele partide provin din mediul burghez, există numeroase subiecte în privinţa cărora ecologiştii şi creştin-democraţii gândesc complet diferit, politica energetică şi criza europeană a datoriilor publice fiind doar două exemple în acest sens.

Candidatul contestat

Partenerii tradiţionali ai verzilor sunt social-democraţii. În ultima vreme, SPD-ul s-a consolidat, deţinând la ora actuală jumătate din funcţiile de premier de land din Germania. Atâta doar că Peer Steinbrück, candidatul SPD pentru funcţia de cancelar al Germaniei nu se prea potriveşte cu profilul politic al partidului pe care îl reprezintă.

În ultimii ani, Steinbrück a câştigat milioane de euro din acţiuni publicistice sau de pe urma discursurilor pe care a fost invitat să le ţină la diverse evenimente. Pe scurt, Steinbrück nu prea cadrează cu imaginea "partidului oamenilor modeşti".

Peer Steinbrück se prezintă drept alternativa socială la Angela Merkel, chiar dacă face parte din generaţia social-democrată de politicieni care, printre altele, au girat masive tăieri ale ajutoarelor sociale. În plus, între 2005 şi 2009, a stat, ca ministrul al finanţelor, la aceeaşi masă cu Merkel însăşi. În pofida refuzului său categoric de a accepta o coaliţie între SPD şi CDU, dacă ea se va realiza, ar fi foarte bine ca Steinbrück să nu facă parte din această alianţă.

În cazul în care SPD-ul pierde alegerile parlamentare, Hannelore Kraft, prim-ministrul landului Renania de Nord-Vestfalia, ar putea căpăta şi mai multă greutate în interiorul partidului. Lucru deloc de ignorat în contextul în care, nu o dată, Kraft a vorbit despre nevoia "unei alte politici" în SPD.

Partidul Stângii izolate

Şi la Partidul Stângii tot o femeie ar putea deveni figura centrală, mai ales că formaţiunea are urgentă nevoie de o gură de oxigen. Conducerea partidului este slabă; sondajele de opinie din estul Germaniei indică un scor de doar 17 la sută pentru postcomuniştii germani, cu 10 la sută mai mic decât în 2009. Problema partidului este că raportul dintre procentul electoratului pierdut şi cel al noilor simpatizanţi ai Stângii nu este nici pe departe egal, pierderile fiind masive.

În vestul Germaniei, Stânga luptă să intre în Parlament, gravitând undeva în jurul procentului de 4-5 la sută. În plus, la nivel naţional, nimeni nu doreşte să facă o alianţă cu acest partid frizând extrema. Nu-i vor nici măcar social-democraţii, care au multe puncte de vedere comune cu Stânga, mai ales în ceea ce priveşte dreptatea socială.

Gregor Gysi, vulpea bătrână a partidului va fi cel mai probabil desemnat să candideze la alegeri din partea Stângii. Alături de el ar putea apărea însă Sahra Wagenknecht, partenera de viaţă a unui alt reprezentant de seamă al partidului, Oskar Lafontaine. Wagenknecht este o voce puternică a Stângii, mai ales din punct de vedere mediatic, care critică "politica neoliberală a lui Merkel". Influenţa ei în partid ar putea însă îndeparta Stânga şi mai mult de SPD, izolând în acelaşi timp partidul inclusiv în Parlament.

Restul

Partidul Piraţilor, aflat nu cu multă vreme în urmă pe val, se află acum într-o conjunctură mai puţin roză. După succesele majore înregistrate în landuri, partidul ar putea avea probleme la alegerile federale. Reprezentanţii acestuia nu şi-au dezvoltat programul politic anunţat iniţial, iar conducerea este neconvingătoare.

Cu câteva luni în urmă, nu mai puţin de 30 la sută dintre germani declarau că ar vota cu Partidul Piraţilor. Conform unor sondaje, "piraţii" s-ar situa acum la doar... 3 la sută.

Creştin-socialii pot aştepta relativ liniştiţi noul an electoral 2013, în care vor avea de altfel loc inclusiv alegeri regionale în Bavaria. CSU ar obţine peste 40 la sută din voturi, iar FDP-ul s-ar situa la 5 la sută - suficient cât să menţină în viaţă coaliţia "negru-galben". Însă este cunoscut faptul că bavarezii sunt un pic diferiţi de germanii din celelalte landuri...