România ca “rezervaţie de vânătoare”

Cu aproximativ 10-15 ani în urmă România, care începuse negocierile de aderare la UE şi aspira oficial la admiterea în NATO, ieşea din izolarea sa economică şi se deschidea către marele capital global. Primele mari privatizări în beneficiul unor companii străine şi primele investiţii semnificative datează din această perioadă care coincide, politic vorbind, cu guvernarea Năstase. Dar tot de atunci datează şi începutul perioadei corupte, epoca elitelor de pradă, care de conivenţă cu spiritul amoral al lumii afacerilor au tins să transforme România într-o „rezervaţie de vânătoare”.

S-au spus o mulţime de lucruri despre privatizările şi contractele încheiate de administraţia Năstase, dar niciodată cu suficiente dovezi. Fostul premier a fost condamnat pentru fapte care prin comparaţie cu restul suspiciunilor au părut de-a dreptul neînsemnate. Într-adevăr, dacă ar fi adevărat ce spunea, aluziv, Traian Băsescu despre „tainul” oferit de guvernul României unor companii occidentale, atunci procesele marii corupţii nici măcar nu au început cu adevărat. Preşedintele Traian Băsescu a câştigat alegerile din 2004 tocmai pentru că, încălcând limitele conformismului obişnuit, a sugerat că va ataca zonele cele mai delicate ale fostei administraţii care aveau linii de comunicare cu mari companii occidentale din diferite domenii. Or, acest lucru nu s-a întâmplat de fapt niciodată. Niciunul dintre procesele de corupţie instrumentate în ultimii 10 ani de zile nu au avut o conexiune cu lumea mare a afacerilor, fiind localizate cu stricteţe la nivelul micului areal românesc: trafic de influenţă cu mită sub formă de cârnaţi, bani purtaţi cu valiza, ca în filmele de serie B, pentru mituiera vreunui judecător, finanţări ilegale de campanii electorale prin extorcarea unor firme modeste, favorizarea vreunui om de afaceri local etc.

Dacă nu e vorba de o simplă întâmplare şi de o iluzie optică, pentru prima dată de când autorităţile judiciare româneşti au început să-şi ia treaba în serios, au fost declanşate anchete care privesc mita oferită de mari companii occidentale pentru a intra pe piaţa românească. Din datele făcute publice de parchet în cursul ultimelor 6 luni a reieşit că au fost declanşate investigaţii în mai multe dosare privind: închirierea de licenţe Microsoft prin intermediul Fujitsu Siemens Computers Austria şi ulterior prin consorţiul D-CON. Net GMBH care ascunde mai multe companii implicate, informatizarea şcolilor prin intermediul Societăţii Siveco (firmă românească de astă dată) dar care a colaborat cu IBM si Compaq şi, nu în ultimul rând, contractul privind securizarea frontierei de stat încheiat cu EADS Deutschland GMBH.

Asistăm deocamdată la preliminariile legale ale dosarului legat de licenţele Microsoft, închiriate la preţuri fabuloase şi în cele mai rele condiţii. Timp de 10 ani toate guvernele care succedat guvernului Năstase în perioada căruia a fost încheiată afacerea au prelungit contractele, în cunoştinţă de cauză sau din nepricepere. Potrivit informaţiilor publicate de DNA, fostul ministru al finanţelor din perioada 2000-2004, Mihai Tănăsescu, ar fi cerut şi primit mari sume de bani de la Fujitsu Siemens Computers ca să semneze contractul de închiriere a unor licenţe Microsoft. Fostul ministru ar fi primit, prin intermediul unei rude, 82 000 de euro din partea unei firme din Liechtenstein ale cărei conturi erau însă alimentate exclusiv de Fujitsu Siemens. Compania germano-niponă ar fi constituit un fond uriaş de mită pentru asemenea situaţii. În acelaşi dosar urmează să fie investigaţi şi Ecaterina Andronescu, Şerban Mihăilescu, Dan Nica, Adriana Ţicău, Gabriel Sandu, Alexandru Athanasiu şi Daniel Funeriu. În total sunt 9 foşti miniştri a căror imunitate poate fi ridicată de camerele din care fac parte sau, dacă nu sunt membri ai parlamentului, de preşedintele republicii. S-ar putea ca unii dintre ei să fie complet nevinovaţi, căci nu au avut acces la informaţiile originare.

În orice caz, vom vedea cum vor decurge lucrurile în acest dosar stufos, dar ceea ce este de semnalat e faptul că procurorii urmăresc acum, în premieră, firul mitei care face legătura dintre câteva mari societăţi de prestigiu de pe piaţa globală şi politica din România. Corupţia românească se vădeşte uneori un fenomen mai complicat şi cu complicităţi mai largi.