Roşia Montană şi politica struţului

Victor Ponta se spală pe mîini trimiţînd în parlament un proiect de lege privind exploatarea minereurilor de la Roşia Montană. El a declarat că nu vrea să asume răspunderea guvernului pentru proiectul demarat de Roşia Montana Gold Corporation (RMGC) şi că singura instituţie abilitată este parlamentul. Tot Ponta a declarat că, în calitate de şef al guvernului, susţine exploatarea de la Roşia Montană, dar ca deputat va vota împotrivă.

Este o probă de dedublare pe care Victor Ponta a mai dat-o şi în alte rînduri. De reţinut şi faptul că proiectul trimis în parlament nu are avizul mai multor ministere. La jumătatea lunii august, un raport al Ministerului Justiţiei arăta inclusiv vicii de neconstituţionalitate, folosindu-se termenul de "dublă expropriere."

Ulterior, ministrul Robert Cazanciuc a declarat că documentul era unul de lucru şi că avizul ministerului pe care îl conduce este unul pozitiv.

Bîlbîielile politicienilor au început odată cu manifestaţiile de amploare din Bucureşti şi alte oraşe din ţară împotriva exploatării de la Roşia Montană. Duminică seara, cînd numai în Bucureşti au manifestat aprox. 10.000 de persoane, Crin Antonescu declara: "Îi felicit pe cei care manifestează. Indiferent de tema pentru care ies în stradă, cîtă vreme o fac paşnic e un semn de civism."

A doua zi birourile permanente reunite ale Senatului şi Camerei Deputaţilor aveau pe ordinea de zi înfiinţarea unei comisii speciale pentru Roşia Montană, la care să participe o serie de specialişti. Şedinţa nu a mai avut loc, întrucît Crin Antonescu a declarat că se opune proiectului. La o oră după această declaraţie, Victor Ponta a anunţat că proiectul de exploatare a aurului de la Roşia Montană "este închis" şi că manifestaţiile împotriva proiectului şi-au atins scopul.

Este însă cu adevărat proiectul RMGC unul "închis"? Pe ce s-a bazat Victor Ponta cînd a făcut declaraţia respectivă şi mai ales în ce scop a făcut-o? Adică eu, Victor Ponta, fac un proiect de lege pe care îl arunc în braţele parlamentului să-l voteze (unde am o susţinere de 70%), declar că eu, ca deputat, nu-l voi vota, dau apoi de înţeles că presiunea străzii a fost mai presus de interesul naţional, după care arunc pe piaţă informaţia că statul s-ar putea să plătească despăgubiri către compania Gabriel Resources de 2 miliarde de dolari.

Crin Antonescu revine şi el şi declară senin că nu a ştiut de o astfel de clauză din contract prin care, dacă proiectul va fi închis, statul român poate fi obligat să plătească despăgubiri de ordinul sumei avansate de Ponta, lăsînd să se înţeleagă că dacă ar fi ştiut acest lucru, ar fi avut o altă abordare.

În realitate, atît Ponta cît şi Antonescu au vrut să sugereze că ţin cont de opinia publică, în general, şi de protestele de stradă, în special, şi că sînt dispuşi să renunţe la propriile decizii politice. Populismul nu rezolvă însă lucrurile, iar piesa de teatru e în plină desfăşurare.

Proiectul de lege va fi dezbătut în procedură de urgenţă în Senat. Comisiile juridică şi de administraţie publică au dat deja aviz negativ proiectului. Însă cărţile sînt departe de a fi fost jucate pe marginea exploatării de la Roşia Montană, întrucît interesele sînt mult prea mari şi ramificate: în rîndul politicienilor, al trusturilor de presă, al primarilor din zona Apusenilor, al specialiştilor în protecţia mediului.

O informaţie de ultimă oră vehiculată de presa de la Bucureşti este că Gabriel Resources, compania care deţine 80,69% din proiectul Roşia Montană, va cere 4 miliarde de dolari despăgubiri statului român în situaţia în care proiectul de lege pentru exploatarea minereurilor de la Roşia Montană nu va fi votat. Informaţia e menită desigur să intoxice şi mai mult opinia publică.

În realitate, pentru începerea exploatării la Roşia Montană, RMGC nu mai avea nevoie decît de avizul de mediu. Pentru a nu-şi asuma răspunderea şi pentru a nu pierde din electorat, Victor Ponta a provocat o întreagă harababură legislativă. Rămîne de văzut cum va ieşi din ea.