1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Revolutia recuperata

Petre M. Iancu17 noiembrie 2014

Klaus Iohannis e presedintele Romaniei. Poporul roman si-a dat si si-a luat cu brio, magna cum laudae, examenul maturitatii politice, comenteaza Petre M. Iancu.

https://p.dw.com/p/1DoPx
Klaus Iohannis - noul presedinte al Romaniei
Imagine: Reuters/Radu Sigheti

Greul abia incepe, dar Romania s-a lansat pe orbita modernitatii, democratiei si statului de drept de tip occidental. La 16 noiembrie, in duminica unui popor care si-a regasit vederea, tara a realizat acest pas imens printr-o revolutie pasnica. Cea sangeroasa, anticomunista, pentru victoria careia platisera cu viata sute de tineri, ajunsese sa fie confiscata la inceputul anilor 90 de o gasca de politruci abili, in frunte cu Ion Iliescu, predecesorul liderilor PSD-isti Adrian Nastase si Victor Ponta.

Nepotul spiritual al primului presedinte postcomunist a rezistat ispitei de a le fura romanilor si aceasta revolutie. Inainte de a-si recunoaste infrangerea, net mai clara decat cea a lui Mircea Geoana in fata lui Traina Basescu, pe strazile Bucurestilor a inceput un amestec de sarbatoare nationala si de manifestatie de protest.

Nu putusera ei fura cat au vrut romanii vota. Din nefericire, la Paris si Torino jandarmii au intervenit in forta si cu gaze lacrimogene impotriva cetatenilor carora, cu buna stiinta, guvernul Ponta le refuzase in mod iresponsabil, in instante succesive, dreptul de a vota. Pentru insultarea si ranirea romanilor din aceste orase ale Diasporei raspunderea o poarta guvernul.

E si ramane strigator la cer a deposeda chiar si un singur roman de dreptul sau de vot indiferent daca acest delict e menit ori nu sa-l favorizeze pe un rege al baronilor, pe un plagiator cu un anturaj masiv implicat in numeroase scandaluri de coruptie, pe un ins care a excelat printr-o campanie electorala de o murdarie nemaipomenita chiar in istoria campaniilor electorale nu tocmai salubre ale Romaniei postcomuniste.

Nu l-au ajutat pana la urma nici alte fraude, bunaora cele comise de massmedia alcatuita din televiziunile de casa ale premierului si ale aliatilor sai. Pentru toate aceste fenomene de extractie asiatica vinovatii vor trebui urgent si, de aceasta data, sever trasi la raspundere, mai sever decat au fost pedepsiti, dupa 1989, politistii politici ai regimului comunist care au pus umarul la confiscarea primei revolutii.

Bomboana de pe coliva a livrat-o, la Paris, un politruc mai vechi, ministrul de externe Teodor Melescanu. Cu o obraznicie fara egal, seful diplomatiei romane a intensificat mobilizarea oricum exemplara a romanilor din Diaspora. Oamenii, umiliti, ofensati, venisera la ambasade sa-si aleaga presedintele, si, ca atare, sa replice adecvat arogantei si coruptiei regimului Ponta, care se incapatanase sa minta cu privire la legile tarii si refuzase nu numai prelungirea votului, ci si demersul la indemana oricarui guvern onest, in speta infiintarea prin ordonante de urgenta a unor sectii de votare suplimentare. Fiindca un drept constitutional e pur si simplu inalienabil, si are prioritate in fata altor drepturi si reglemantari.

In timp ce sute de mii de romani s-au mobilizat fabulos spre a da o lectie usturatoare cinismului fara precedent de la mineriade incoace, al potentatilor, un Melescanu elegant si flegmatic a gasit cu cale sa le ceara sardonic cetanilor ce-si cereau drepturile, sa faca vilegiaturism, daca doresc sa-si stampileze buletinele, la Nancy, la 400 de kilometri distanta de Paris, intrucat ar fi, dupa cum s-a exprimat el, un oras “splendid”.

La 16 noiembrie nimic n-a ilustrat mai pregnant maniera monumentala in care regimul Ponta si aliatii lui i-au sfidat sistematic pe romani decat aceasta declaratie a lui Teodor Melescanu.

Ca in aceasta atmosfera incendiara creata de virulenta unei imunde campanii pesediste si in ciuda unei prese manipulante, Klaus Iohannis a castigat clar si net alegerile, nu in ultimul rand gratie unei participari record la vot, e un fenomen remarcabil. Sibianul a reusit performanta iesita din comun de a recupera un handicap enorm, care-l despartea de Ponta, si de a-si surclasa adversarul aflat, ca premier, sa nu uitam, la putere, cu toate parghiile statului roman la indemana.

Aceasta victorie e deci si din acest punct de vedere, istorica. E, partial, succesul lui Iohannis, care va fi un presedinte cu o legitimitate indiscutabila. In el s-au investit insa nadejdi enorme, probabil exagerate. Sunt sperante cvasi-mesianice, usor, prea usor de dezamagit. Din aceasta victorie se degaja insa mutatii, sensuri si semnificatii care depasesc mult persoana noului presedinte fara sa fie dezlegate de el.

Ca e vorba, de pilda, de primul sef al statului roman de alta etnie si confesiune decat a majoritatii e una din aceste mutatii de anvergura. Ea schimba radical lumina in care se scalda poporul roman. Despre acest electorat s-au spus frecvent si in tara si in strainatate, in mod fals, cate si mai cate. Ca ar fi, chipurile, in majoritatea lui, inept, ca aceasta majoritate n-ar sti sa voteze, ca s-ar complacea sa se lase condusa de corupti, ca ar fi needucata si necivilizata in masura in care ar tolera la nesfarsit mincinosi, plagiatori, mafioti, ca ar admite furtul si lipsa de respect si cate si mai cate.

Toate acestea s-au dovedit enormitati. Poporul roman si-a dat si si-a luat cu brio, magna cum laudae, examenul maturitatii politice. S-a votat mai degraba pozitiv decat negativ, mai degraba constructiv decat nervos. Nu doar dorinta de a pedepsi politicieni inadmisibili, cu grave derapaje fascistoide, i-a manat pe oameni, in mase, la urne. Mobilizarea lor s-a bazat in special pe un proiect clar, iar alegatorii i-au dat presedintelui un mandat la fel de clar, detaliat fara inconjur, cu stampila de vot. Vointa lor e usor de decelat.

Voia lor e o Romanie moderna, deschisa, nefundamentalista, una a justitiei independente, a statului de drept, a luptei contra coruptiei, o tara la adapost de un regim discretionar, care sa alunece spre estul rusesc ori spre China comunista. E o Romanie a revolutiei recuperate, o tara a reformei, care sa ramana ancorata in aliantele ei occidentale si sa fie un spatiu al tolerantei, al respectului si al libertatii.

Mai mult decat triumful lui Iohannis, crucial e faptul ca romanii se dovedesc un popor emancipat, maturizat politic si modern, care, gratie tehnicilor societatii informationale, a migrationismului intens si a retelelor de socializare a deschis larg fereastra catre lume si se dovedeste mult mai putin manipulabil decat a fost in debutul anilor 90, cand se mintea net mai cu spor poporul, cu televizorul.

Nu in ultimul rand romanii le servesc o lectie tuturor acelor occidentali care in ciuda prosperitatii si traditiilor de libertate ale tarilor lor opteaza de la o vreme pentru partide populiste. Romanii si-au luat tara inapoi. E revolutia pe care am prezis-o in ajunul condamnarii definitive a lui Dan Voiculescu. Puterea nu o va mai putea confisca, fiindca s-a creat o masa critica in natiunea romana, care e hotarata sa nu se mai lase mintita si nedreptatita. Jos cu palaria fata de acest electorat roman. Care, fara indoiala, nu-l va mai tolera pe Victor Ponta la carma guvernului roman.