1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Putin şi estul Europei faţă cu imponderabilul uman

Petre M. Iancu10 aprilie 2014

Oamenii din Ucraina sau Republica Moldova par a fi marea necunoscută a tristei ecuaţii apărute în urma puseului neocolonialist al Rusiei lui Putin. Îşi vor apăra ei, cu arma în mână, dreptul de a-şi determina viitorul?

https://p.dw.com/p/1BfiG
Imagine: picture-alliance/dpa

Ori vor admite servili şi obedienţi ca destinul să li se stabilească iar la Înalta Poartă de la Moscova, ca peste capul lor să se facă odată în plus politică precum în veacurile trecute?

Vestul pare să-i fi abandonat. În occident se joacă în prezent, cu mult succes, piesa cu spectacolul „Uitarea”. Iar la Moscova domneşte, pe această chestie, euforia. Bucuria Kremlinului e, pe moment, îndreptăţită, întrucât Apusul nu dă nici un fel de semne să înceteze să-şi exerseze harnic capacitatea scufundării în amnezie şi laşitate.

Responsabilii occidentali „uită” de mama focului ba de München 38, ba de Yalta, de Budapesta 56, de criza cubaneză a rachetelor, de Praga 68, de episodul invaziei în Afganistan, ca şi de restul mostrelor de colonialism rusesc, sovietic, postsovietic. În răstimp, devine tot mai clară perspectiva unui viitor marcat de noi gratii, ziduri, de noi vărsări de sânge şi de o nouă sărăcie lucie.

Întrucât liderii occidentali au exclus orice opţiune militară pentru zăgăzuirea expansiunii ruseşti în spaţiul ex-sovietic e greu de crezut că regimul Putin nu-şi va încasa nemeritatul cec în alb. Prin urmare, spulberarea Ucrainei nu mai e decât o chestiune de timp. Ea va continua şi se va desăvârşi, dacă occidentul nu va pune piciorul în prag.

Şi nu-l va pune. Ori nu-l va pune într-o manieră care să descurajeze regimul Putin să-şi continue operaţiunea devorării şi exsanguinării Ucrainei. E-adevărat că SUA şi Germania au stabilit clar agenda măsurilor care vor urma anexării unor noi porţiuni de teritoriu ucrainean (sugerând astfel că nu se aşteaptă defel la oprirea tentativelor Moscovei de sfârtecare a republicii vecine). E drept că şi-au trasat clar "liniile roşii", Merkel şi Obama avertizând că se va proceda la adoptarea de sancţiuni economice reale.

Dar de aici la izolarea Rusiei e un drum lung, greu şi plin de obstacole uşor de evitat pentru nişte mafioţi cu oarecare experienţă. Disuasiunea prin sancţiuni e deci o sperietoare prea puţin eficientă. Iar apoi, psihologia ar trebui să promoveze o judecată sobră în tabăra responsabililor apuseni.

Fiindcă, după cum uşor putem afla din manualele de istorie, tiranii unor ţări cu suficiente resurse naturale au demonstrat amplu, în trecut, că nu se sperie de sancţiuni economice occidentale, oricât de eficiente se prevede că ar putea fi ele, pe termen lung. În ce-i priveşte, tiranii nu obişnuiesc oricum să aibă capacitatea de a cugeta altfel decât pe termen scurt. Pe termen lung visează la imperii „de o mie de ani”, la „Umma” şi la refacerea slăvitului ţarat.

În plus, înainte de a întinde invariabil coarda şi de a declanşa un război la capătul căruia se vor vedea înfrânţi şi-şi vor plăti crimele cu viaţa, dictatorii şi satrapii gen Miloşevici ori Saddam Hussein mizează, nu fără temei, pe reţele de şmecheraşi-borfaşi-politruci-agenţi secreţi. Sunt găştile din rândul cărora s-au ridicat. Sunt structurile care au propulsat la putere preşedinţi de felul unui Putin. Nu e un secret că sunt compuse în mare parte din inşi perfect capabili să organizeze sistematice trageri în piept ale inspecţiilor şi instanţelor de control internaţionale însărcinate să verifice aplicarea unui embargo.

Întrucât după Ucraina e clar că va urma Transnistria şi Republica Moldova, singura mare necunoscută rămân oamenii din aceste regiuni. După un referendum în bună parte trucat în Crimeea s-a afirmat că majoritatea covârşitoare a peninsulei ar fi optat pentru alipirea la Rusia. Nu vom şti niciodată dacă aşa au stat lucrurile. Dar nici nu mai contează acum.

Va conta în schimb pe viitor, când entuziasmul ultranaţionalist al proruşilor se va fi evaporat şi vor descoperi că se află, din nou, unde au mai fost. Într-o închisoare a popoarelor, în care nici ruşii nu sunt scutiţi de un nou Gulag, nici elitele de riscul de a înfunda puşcăria ori de a fi mazilite în Siberia. O temniţă care nu va funcţiona economic, pe baza muncii sclavilor ei, mult mai eficient decât Uniunea Sovietică.

Deposedaţi de dreptul de a opta pentru propriul lor viitor, oamenii din extinsa federaţie rusă vor începe pretutindeni să voteze cu piciorul. Prin urmare, teritoriile controlate de Putin se vor goli încetul cu încetul nu doar de capitaluri. Oamenii se vor repezi să-şi caute rude şi strămoşi de varii etnii pentru a pune mâna pe paşapoarte occidentale, îşi vor lua lumea în cap, vor emigra şi vor fugi care încotro.

Nu puţini riscă, vai, să aterizeze în regiuni esteuropene "putinizate" (conform termenului utilizat de Karl-Peter Schwarz în Frankfurter Allgmeine Zeitung) încă înainte de anexarea Crimeei. Unii s-ar putea stabili într-o Românie în care baronetul local şi central şi clientela politică fac şi desfac după bunul lor plac premieri şi guverne, de felul celui de penali alcătuit de Victor Ponta după accesul său la putere. Guverne, care, dacă electoratul nu va începe să se opună energic, vor încerca şi pe viitor, tenace, să fasoneze justiţia după chipul şi asemănarea oligarhiei securiste din care provin.

În timp ce Rusia şi zonele căzute pradă impredictibilităţilor şi ciocnirilor de interese ale mafiilor locale şi ale celei moscovite vor decădea economic văzând cu ochii, Occidentul va achita nota de plată a emigrărilor în masă. O va face aşa cum o plăteşte acum şi pe cea apărută din incapacitatea sa de a pune capăt orgiei de violenţă siriene, care produce de ani de zile, cu ajutorul Rusiei lui Putin, milioane de refugiaţi. Când au ajuns la cârmă, în Cambogia, khmerii roşii şi-au transformat ţara în „killing fields”. Rămâne de văzut cum vor arăta peste ani devastările din zonele anexate ori destabilizate durabil de Rusia lui Putin.