Putin face recurs la opinia publică

Nu este de mirare că SUA cultivă intens în aceste zile Europa de est, deoarece Vladimir Putin încearcă, în schimb, să seducă Europa occidentală. Aflat la Paris, unde are programată o întâlnire cu preşedintele François Hollande, preşedintele Rusiei a apărut miercuri seara la TF1, unde a evocat în termeni elogioşi politica suveranistă a generalului de Gaulle: „Generalul de Gaulle a încercat întotdeauna să apere suveranitatea Franţei şi pentru aceasta este demn de tot respectul”, a spus Vladimir Putin. El a făcut apoi o sugestie mai îndrăzneaţă, amintind „exemplul lui Mitterand, care vorbea de Confederaţia europeană cu participarea Rusiei” şi a încheiat spunând: „sper că nimic nu e încă pierdut în ceea ce priveşte viitorul Europei”. De reţinut este că preşedintele Rusiei a spus aceste lucruri imediat după ce declarase că se înţelege foarte bine cu preşedintele François Hollande, în ciuda faptului că vorbesc împreună prin interpreţi.

Ideea strecurată abil de Vladimir Putin este că Europa suferă de hegemonia americană, care o împiedică să-şi gândească în mod liber viitorul politic din care Rusia nu ar putea să lipsească. De altfel el atacase frontal politica americană pe care o caracterizase ca fiind „politica cea mai agresivă şi cea mai dură” dintre toate marile puteri ale lumii. „Noi nu avem aproape deloc forţe militare în străinătate, dar, în schimb, priviţi, peste tot în lume se găsesc baze militare americane, se găsesc trupe americane la mii de kilometri de frontierele lor, unde intervin în afacerile interne ale ţărilor gazdă, aşa încât nu ne pot acuza pe noi că violăm suveranitatea unei ţări”, a mai spus Putin.

În aceeaşi zi, preşedintele Barack Obama ţinuse la Varşovia un discurs în care condamnase Rusia pentru „manevrele sale tenebroase”, reafirmând susţinerea sa pentru noul preşedinte al Ucrainei, Petro Poroşenko: „Ucraina trebuie să-şi aleagă viitorul de una singură, în deplină libertate. Nu acceptăm ocupaţia Crimeei de către Rusia şi violarea suveranităţii sale. Orice nouă provocare din partea Rusiei nu va avea ca efect decât o mai mare izolare a acesteia şi noi sancţiuni”.

Mai târziu, la Bruxelles, în cursul serii, preşedintele SUA participa la reuniunea G7, unde au fost luate în discuţie sancţiunile suplimentare care ar putea fi luate împotriva Rusiei, în cazul în care nu se vor înregistra progrese. Totuşi reuniunea a fost dominată de reţinere şi prudenţă, cancelarul Angela Merkel declarând la conferinţa de presă: „Occidentul trebuie să verifice „o dată şi încă o dată” dacă s-au înregistrat progrese înainte de a trece la faza 3 a sancţiunilor."

Am asistat şi vom asista în continuare la o asimetrie semnificativă: dacă Barack Obama se adresează în primul rând liderilor politici, căutând să-i coopteze într-o politică mai ofensivă faţă de Rusia, Vladimir Putin se adresează în primul rând opiniei publice. Cu trimiterile sale la suveranismul celui mai preţuit preşedinte francez, cu critica imperialismului american, Vladimir Putin încearcă să stimuleze sentimentele proruse care de la Mitterand încoace s-au mutat de la stânga la dreapta. Putin ştie că, în ciuda unor conivenţe cu liderii politici occidentali, la nivelul opiniei publice nu stă deloc bine şi că bătălia pe termen lung se va da pe terenul opiniilor şi sentimentelor populare. Relativ izolat de politicienii occidentali (a fost refuzat de G7, dar primit totuşi la Paris), Vladimir Putin face recurs la opinia publică.

În Est lucrurile stau destul de diferit. Aici Putin nu poate vorbi cu nimeni şi se pare că nici nu încearcă. Dacă ar fi să ne amintim de replicile grosolane ale unui apropiat colaborator al său, preşedintele Rusiei nu mizează pe simpatia românilor şi cu atât mai puţin pe a polonezilor. Unii îşi mai amintesc încă accidentul aviatic de la Smolensk, care, în ciuda versiunii oficiale, nu încetează să reactiveze vechi resentimente. Aşadar Estul a rămas terenul predilect al americanilor, care, aşa cum am văzut în aceste zile, par preocupaţi să reinventeze „Noua Europă”.