Fapte, nu vorbe

"2012 a fost încă un an îngrozitor pentru Uniunea Europeană, iar 2013 nu va fi cu mult mai bun." Declaraţia nu este defel o născocire, ci îi aparţine comisarului european, Laszlo Andor, care avertiza marţi asupra ratei record a şomajului şi a adâncirii clivajului dintre săracii şi bogaţii Uniunii Europene. Acestea sunt adevăratele probleme ale Europei, care necesită o soluţionare rapidă. Campania adresată cetăţenilor, lansată joi, 10 ianuarie, de către Comisia Europeană pare o tragi-comedie, complet ruptă de realitate. Acum, Europa nu are nevoie de noi dezbateri teoretice asupra identităţii şi aprecierii de sine. Europa are nevoie de fapte, de  măsuri concrete de combatere a şomajului, care ameninţă să paralizeze tot mai multe economii.

O Europă care asigură o stabilitate socială va fi cu siguranţă mai apreciată de cetăţeni, decât o Europă care se culcă pe urechea unor realizări precum piaţa internă de desfacere, libertatea de călătorie sau moneda comună. Nobelul pentru Pace i-a fost acordat pe bună dreptate, dar acum Europa trebuie să privească înainte şi să afle ce îşi doresc cu adevărat ai ei cetăţeni. Cea mai acută problemă rămâne criza economică, prea puţin vizibilă în Germania. 

"Europa are nevoie de instrumente de acţiune"

Mijloacele şi competenţele necesare combaterii crizei economice şi şomajului lipsesc autorităţilor, chiar şi în al cincilea an de criză. Politica economică şi cea socială intră în continuare în competenţa guvernelor naţionale. Bruxellesul se limitează la coordonare şi control. Cine aşteaptă ajutor european trebuie să accepte şi o intervenţie în politica internă. Acesta este mesajul pe care Comisia Europeană ar trebui să îl transmită cetăţenilor în anul dedicat tocmai lor. Guvernel şi parlamentele naţionale trebuie să transfere din competenţe.

Un şomer spaniol, un pensionar grec sau un bancher britanic eurosceptic ar înţelege cu greu la ce le foloseşte Europa. O poziţie pe care nu o va schimba nici campania lansată astăzi de autorităţile de la Bruxelles sub deviza "Anul cetăţenilor". Doar când economia va funcţiona bine şi datoriilor vor scădea, cetăţenii, fie ei din sudul sau estul continentului, vor avea şanse la o viaţă mai bună. Eventualele succese vor fi asumate de politicienii locali, iar eşecurile vor ajunge pe contul Bruxellesului. Acest mecanism politic nu s-a modificat în ultimele patru decenii şi nu va suferi transformări nici în anii ce vin. 

Europa nu este un superstat, nu are o populaţie unitară şi nici o limbă comună. Visul romantic al unei variante gen Statele Unite ale Europei poate induce în eroare. Europa zilelor noastre are însă valori şi interese comune. Nici mai mult şi nici mai puţin. "Anul cetăţenilor" este lipsit de noimă. Mai important ar fi un "An al combaterii sărăciei", pentru ca 2013 să nu mai fie la fel de îngrozitor precum cel căruia îi urmează.