Portretul unei femei cancelar

În 2005, când a devenit pentru prima oară cancelar, nu puţini au fost cei care se întrebau în ce măsură Angela Merkel are puterea de a rezista într-o asemenea funcţie. La acea vreme, aproape nimeni nu credea că tocmai această femeie va fi pentru a treia oară aleasă să conducă executivul german, "hattrick" reuşit doar de Konrad Adenauer (1949-1963) şi Helmut Kohl (1982-1998).

Însă Merkel nu este cancelar în mod întâmplător. Dorinţa ei de a accede la putere s-a manifestat cu mult timp înainte de a prelua cârma guvernului de la Berlin. Ne amintim, desigur, de scandalul donaţiilor ilicite, care a zguduit CDU la finele anilor 90 şi de nemilosul articol în care Angela Merkel îi cerea lui Kohl, tatăl ei politic, să demisioneze. La scurt timp după aceea, Merkel prelua şefia partidului, după ce deja acumulase experienţă ministerială în cabinetul Kohl.

Promisiunea lui Merkel, conform căreia Germania va ieşi mai puternică din criza economică pare a se fi îndeplinit. De ani de zile, economia Republicii Federale merge bine, una dintre consecinţe fiind şi scăderea ratei şomajului.

Pe plan extern, cancelara germană este deja cunoscută pentru tăria cu care susţine interesele germane. Indiferent că este vorba de summitul G8 sau de reuniuni ale UE, Merkel lasă impresia că, în mâinile ei, finanţele germane sunt pe mâini bune.

Într-o Europă confruntată cu o aprigă criză economică, cancelara germană a devenit un simbol al politicilor de salvare a monedei unice europene. Nu doar Germania, ci întreaga Europă trebuie să iasă mai puternice din criză, a declarat Merkel nu o dată. Cum rămâne cu ajutorul financiar oferit celorlalţi, cu solidaritatea? "Ajutăm, însă doar cu respectarea unor condiţii", a fost mesajul central al politicii economice germane.

Nu doar Europa a fost influenţată de personalitatea Angelei Merkel, ci partidul acesteia, CDU. O formaţiune politică în interiorul căreia contracandidaţii lui Merkel au devenit din ce în ce mai puţini şi mai timoraţi sau au sucombat în urma unor scandaluri.

Angela Merkel nu tolerează nici lipsa loialităţii, nici slăbiciunea. Politica are nevoie de putere. Pe-a ei, şefa guvernului a folosit-o pentru a schimba din temelie multe lucruri, inclusiv pentru a aşeza partidul, CDU, în centrul spectrului politic german. Demersul a reuşit, printre altele şi datorită relativizării unor convingeri creştin-democrate, precum cele privind obligativitatea stagiului militar, politica nucleară sau imaginea familiei clasice.

În definitiv, Merkel se bucură de multă vreme de o relativ puternică susţinere populară, graţie tocmai imaginii sale de politician puternic, călăuză pentru germanii care duceau dorul stabilităţii; o stabilitate pe care Merkel o sugerează inclusiv prin discreţia cu care îşi schimbă, oricum rar, coafura. Costumele sale business sunt, toate, aproape identice. Sacouri în câteva culori, iar pantalonii, aproape întotdeauna, negri.

Panourile electorale de anul acesta sunt şi ele grăitoare. CDU a mizat exclusiv pe imaginea şi popularitatea cancelarei, care, de această dată, a trebuit să deschidă un pic mai larg uşa sferei sale private, prezentând germanilor, fie şi numai mici crâmpeie din viaţa personală a celei mai puternice femei din lume. Astfel au apărut şi fotografiile cu "bunica Merkel" şi nepoţii soţului ei, Joachim Sauer.

Deschiderea afişată de Merkel nu completează bucăţile lipsă, sau puţin cunoscute, din CV-ul personal. S-a aflat în schimb că şefa cancelariei germane locuieşte împreună cu soţul ei într-o clădire veche din centrul istoric al Berlinului. Timpul liber şi-l petrece în Uckermark, locul în care a crescut - o zonă foarte rurală situată între Berlin şi Marea Baltică. Mama ei locuieşte încă aici, tatăl cancelarei stingându-se din viaţă în 2011.