Portretul tânărului de astăzi

Sociologul Barbu Mateescu a publicat o scurtă sinteză a observaţiilor sale legate de profilul generaţiei tinere aflate încă pe băncile şcolii. Chiar dacă eşantionul studiat nu poate fi considerat reprezentativ, el riscă totuşi făcând publice câteva observaţii extrem de interesante. (http://sociollogica.blogspot.ro/)

Tinerii de azi, susţine sociologul, se disting de generatia anilor 90 prin câteva trăsături marcante: au încredere în democraţie şi capitalism, manifestă dispreţ faţă de stat şi politicieni înţeleşi ca parte a aceleiaşi realităţi, nu manifestă nicio formă de idealism, fiind blazaţi şi orientaţi strict către propria carieră. Nu par a avea spirit de iniţiativă, aspirând mai curând să fie cooptaţi în proiecte iniţiate de alţii, eventual în Occident.

Portretul acesta se verifică în fiecare zi şi chiar dacă sociologul îşi ia fireşte precauţii legate de metodă, el poate fi liniştit: observaţiile sale merită să fie reţinute, cel puţin ca punct de plecare într-o discuţie mai amplă.

Din seria trăsăturilor inventariate atrage însă atenţia mai ales una: „Referirile la norme şi directive europene depăşesc cu mult pe cele la legi româneşti. De altfel citatele, informaţiile şi exemplele utilizate provin în cea mai mare parte a cazurilor din afara României. Această elită-în-formare este bine conectată la fluxul informaţional din vest.”

Este o veste bună şi una rea în acelaşi timp. Conectarea la realitatea occidentală este exact ceea ce lipsise generaţiilor anterioare menţinute într-o cronică izolare. Multe aspecte negative ale politicii şi, în general, ale vieţii publice româneşti ar putea fi explicate mai ales prin lipsa de informare, prin absenţa reperelor şi a posibilităţii de a face comparaţii. Cultura politică precară, naţionalismul izolaţionist din primii ani de după 1989, spiritul public ostil activităţilor comerciale, dependenţa de stat, toate acestea au fost un balast extraordinar pentru evoluţiile de după căderea regimului comunist.

Există însă şi o faţă negativă a acestei realităţi. Referinţele cu precădere occidentale sunt adesea şi expresia ignorării realităţilor locale. Or, chiar dacă eşti branşat la lumea din jur, dacă nu ai o aplecare specială pentru o bună cunoaştere a propriei societăţi, rezultatele nu pot fi foarte bune. Am întâlnit tineri remarcabili cu studii istorce bine făcute în Occident şi care manifestau totodată o crasă ignoranţă în ce priveşte istoria românească. Este istoria românească relevantă? Sau mai este ea relevantă astăzi în plin proces de globalizare? Cu siguranţă că este. Un tânăr intelectual care doreşte să se implice în dezbaterea politică şi de idei locală nu poate ignora trecutul local, căci în politică mai ales nu se discută doar idei generale, ci situaţii concrete, evenimente sau oameni, care au definit societatea prin faptele şi ideile lor.

De exemplu cineva se întreba dacă nu cumva P.P. Carp, o figură remarcabilă a secolului al XIX-lea românesc a fost antisemit. Nu este o eroare neînsemnată, căci P.P.Carp a fost poate, în virtutea creşterii sale aristocratice, una dintre puţinele figuri de prim plan care nu a manifestat niciun fel de antisemitism, spre deosebire de alte figuri de mare anvergură intelectuală ca Mihai Eminescu, Vasile Conta şi destui alţii. Aşadar eroarea denota o necunoaştere completă a istoriei secolului XIX şi prin urmare o incapacitate de a purta cu adevărat o dezbatere despre subiectele vechi cu relevanţă actuală. În acelaşi timp un astfel de tânăr format în occident şi dispreţuind practic viaţa locală cita invariabil, cu competenţă, surse americane.

Este un paradox românesc de dată recentă care va greva el însuşi asupra dezvoltării vieţii locale atât pe planul culturii cât şi al politicii. Fenomenul poate fi identificat cel mai uşor în literatura politică, care citează invariabil surse străine pentru a explica o realitate locală neinvestigată. În lipsa unor cercetări empirice pe solul politicii, administraţiei, economiei româneşti se fac judecăţi generalizante deduse din cazuri străine. De aici nu poate rezulta decât o slabă eficacitate în toate domeniile, căci o acţiune practică întemeiată pe o cunoaştere greşită duce direct către eşec.

Situaţia este cu adevărat gravă, căci tinerii cei mai buni caută fireşte să fie validaţi în centre universitare străine, dar ei se îndepărtează astfel de studiile româneşti care nu au nicio căutare pe piaţa intelectuală globală.