Politicieni, promisiuni, patriotism civic

Încetul cu încetul se constată şi faptul că la preşedinţie candidează nu doar premierul şi liderul PSD, Victor Ponta, care-şi afişează „mândria de a fi român”, ci şi reprezentantul ACL, germanul Klaus Iohannis.

„El nu minte, nu fură, e serios”, ne anunţă titlul unui articol despre campania electorală românească, semnat de Frieder Schuller în paginile de cultură ale ziarului Frankfurter Allgemeine Zeitung.

Reportajul său, ilustrat cu afişul electoral al sibianului Iohannis, care propune o Românie a "lucrului bine făcut” şi promite „lege, nu hoţie, fapte şi nu vorbărie”, evocă modul în care s-a ajuns ca mulţi alegători să-şi dorească din nou, la cârmă, un neamţ. Ca în 1866, când a fost adus în ţară un principe de Hohenzollern, devenit ulterior regele Carol I, ar fi ajuns din nou „între români, la mare preţ, virtuţi precum modestia, reţinerea economică şi punctualitatea, clasa politică fiind avertizată”.

Autorul scoate în evidenţă greutatea acuzelor variind pe tema furatului, nu a programelor, pe care şi le lansează reciproc candidaţii la preşedinţie şi nu uită să consemneze că „hoţia cea mai măruntă care i s-a dovedit actalului premier Victor Ponta e titlul său de doctor”.

Ziaristul german îi semnalează „stilul arbitrar de a guverna” şi modul în care Ponta a încercat să scape de preşedinte suspendându-l, o tentativă rămasă "fără succes în ciuda reducerii competenţelor Curţii Constituţionale" şi a unei „samavolnice” proceduri, "pline de ură” prin care „s-a modificat legea referendumului”.

Articolul apărut în ziarul din Frankfurt nu uită să consemneze nici „incompetenţa” şi gafele protejatului premierului actual, Dan Şova, nici "caruselul" ameţitor al scandalurilor de corupţie şi nici similitudinile dintre situaţia politică actuală şi cea descrisă de Caragiale în „Scrisoarea Pierdută”. În fine, ziaristul german se opreşte cu vădită simpatie asupra portretului sasului sibian, cel care făgăduieşte „să tacă şi să facă”, pentru ca, în ultima parte a textului său, autorul să menţioneze şi succesul economic al altui neamţ, cel trecut la cârma României în a doua jumătate a secolului XIX.

Acelaşi ziar se opreşte asupra unei evoluţii dătătoare de speranţe, în măsura în care alimentează nădejdea în capacitatea democraţiei de a se impune chiar îşi în vremi rele şi în zone în care n-a avut cine ştie ce tradiţie. E vorba de floarea răzleaţă a democraţiei tunisiene. Frankfurter Allgemeine Zeitung se opreşte asupra acestei „solitare primăveri tunisiene”, comentând pe larg rezultatul alegerilor parlamentare, soldate, aproape incredibil, cu victoria forţelor laice asupra islamiştilor.

Tunisienii, care au declanşat în ianuarie 2011 primăvara arabă, reuşesc, iată, din nou, potrivit ziarului, să înfăptuiască un act „unic”, în speţă „să încheie un nou contract social şi să edifice un stat democratic”. Succesul i-ar putea da ţării nordafricane „şansa de depăşi contradicţia dintre tehnocraţii securitare şi islamul politic”, consideră cotidianul conservator german.

Fără să subestimeze dificultăţile multiple care vor confrunta în viitor autorităţile de la Tunis, ziarul din Frankfurt crede că noii guvernanţi ar putea avea succes dacă vor fi asistaţi şi recomandă, în numele salvgardării libertăţii şi democraţiei în Magreb, ajutorarea lor. „Şi alte ţări arabe ar avea nevoie de un patriotism civic”, mai notează, cu deplin temei, ziarul din Frankfurt.

La care n-ar mai fi de adăugat decât o singură observaţie. Şi-anume, că nu doar ţările arabe ar avea mare nevoie de o doză mai amplă de patriotism civic.