Uniunea Energiei

Înaintea plecării la Bruxelles, preşedintele a declarat că va susţine crearea unei Uniuni a Energiei, idee intrată pe agenda Consiliului ca urmare a unui proiect formulat de Donald Tusk din perioada în care conducea guvernul Poloniei. Ideea era ”poloneză” în mare măsură, căci se născuse din îngrijorarea că Rusia va închide conducta de gaz care traversează Ucraina, ca răspuns la inimiciţia politică. Într-un articol publicat în Financial Times, în aprilie 2014, Donald Tusk semnala precedentul uraniului pe care ţările UE îl cumpără în comun şi propunea să se procedeze la fel şi cu gazul. Crearea unei asemenea uniuni ar opune Rusiei un singur client, şi nu mai mulţi pe care i-ar putea manevra şi diviza după interesele sale. Premierul de atunci al Poloniei afirma că primul lucru care ar trebui întreprins ar fi crearea unei agenţii europene unice, care să cumpere gaz pentru toţi cei 28 de membri. El mai propunea, totodată, ca UE, în calitate de client unic, să importe gaz nu doar din Rusia, ci şi din SUA sau Australia, în forme lichefiate, pentru a împiedica Rusia să crească preţurile.

Propunerea nu a rămas cu totul fără urmări. Preşedintele Comisiei Europene Jean-Claude Juncker a înfiinţat un post de comisar european anume pentru acest proiect, pe care l-a încredinţat slovacului Maroš Šefčovič. Iar în 25 februarie anul acesta, Comisia a publicat un document care descrie strategia creării Uniunii Energiei.

Ceea ce propune Comisia este însă o formă mult diluată a propunerii de anul trecut a lui Donald Tusk, căci nu prevede crearea unei agenţii unice după modelul uraniului, ci doar interconectarea ţărilor europene în aşa fel, încât acestea să-şi poată transfera mai uşor cantităţile de curent electric sau gaz de care ar avea nevoie. Prin urmare ar fi vorba nu de o ”uniune a energiei”, ci de crearea unei pieţe interne a energiei. Dacă, de pildă, Rusia ar întrerupe furnizarea gazelor din cauza diferendelor cu Ucraina, aşa cum s-a întâmplat de mai multe ori în trecut, Polonia ar putea comuta aprovizionarea pe conductele care o leagă de Germania. Este de remarcat însă că planul Comisiei se referă nu atât la transportul combustibililor cât al curentului electric, care ar trebui să beneficieze de facilităţile dreptului de ”liberă circulaţie”, la fel ca bunurile, capitalurile, serviciile şi persoanele.

Pe alocuri, proiectul propus de comisarul Maroš Šefčovič se opune planului avansat de Donald Tusk, căci se pronunţă pentru limitarea energiei pe bază de cărbune şi în favoarea surselor regenerabile, în timp ce polonezul solicitase exact contrariul, şi anume să se recunoască dreptul fiecărei ţări de a recurge la soluţiile clasice în cazul în care securitatea energetică i-ar fi pusă în pericol.

Cu privire la acest subiect, preşedintele Klaus Iohannis a făcut o declaraţie prudentă şi neutră din care se înţelege doar că acordă susţinere principiilor formulate la Bruxelles: ”România susţine crearea unei Uniuni a Energiei, bazată pe cele cinci dimensiuni propuse de Comisia Europeană: securitatea energetică, piaţa internă a energiei, eficienţă energetică, protecţia mediului, precum şi cercetarea, inovarea şi competitivitatea în domeniu”.

Anul trecut fostul preşedinte Traian Băsescu dezaproba planul lui Donald Tusk, pe care îl învinuia că asistase pasiv la prăbuşirea proiectului Nabucco, dar ar fi greşit să vedem în declaraţia lui Klaus Iohannis o schimbare de poziţie. Preşedintele în exerciţiu nu a făcut altceva decât să exprime susţinerea de principiu pentru un document al Comisiei, fără să facă trimitere la dezbaterile mai vechi cu privire la acest subiect.

Relevant este doar faptul că România aprobă, tacit, o strategie care presupune ca orice contract nou să fie examinat şi aprobat de Bruxelles. Chiar dacă nu va fi creată o agenţie unică, aşa cum propusese Tusk, spaţiul de manevră al Rusiei ar fi mult îngustat. Premierul Ungariei a exprimat de altfel obiecţii, căci el speră să obţină în noul context un preţ mai bun pentru gazul rusesc.

Mult mai angajantă a părut să fie declaraţia preşedintelui Iohannis privitoare la tratatul comercial cu SUA: ”România susţine finalizarea cu succes a negocierilor cât mai curând posibil.”

În rest aceeaşi discreţie prudentă cât priveşte situaţia din Ucraina şi acordul Minsk II.