1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Politica editorială a urii

George Arun23 ianuarie 2014

Partizanatul politic al presei este o realitate de care nu sînt scutite nici chiar democraţiile cele mai evoluate, în care libertatea cuvîntului are o lungă tradiţie.

https://p.dw.com/p/1AvwJ
Imagine: Fotolia

Numai că în democraţiile consolidate orientarea politică a ziarelor, a posturilor de radio şi televiziune este cunoscută şi agreată de consumatorii de media. Fiecare îşi recunoaşte opţiunile politice în ziarul pe care îl cumpără, ştiind că nu este dezinformat sau manipulat. În plus, consumatorul de media din democraţiile consolidate are exerciţiul discernămîntului, care îl fereşte să cadă victimă unor eventuale campanii de manipulare.

Ce se întîmplă cu cea mai mare parte a presei din România mai ales în ultimii ani şi, progresiv, în ultima perioadă nu suportă nici o comparaţie cu presa occidentală, presa noastră oferind un tablou hidos în care manipularea, minciuna, punerea la zid, insulta, calomnia, limbajul suburban sînt îmbinate în tuşe groase. Nici măcar o comparaţie cu presa fesenistă a anilor '90 nu mai stă în picioare, publicaţiile şi televiziunile trustului Intact al lui Voiculescu, de pildă, depăşind cu mult intoxicările din presa primilor ani postcomunişti.

Poziţionarea celei mai mari părţi a presei de partea puterii politice este în sine o realitate condamnabilă, atîta timp cît abuzurile şi greşelile actualei puteri fie sînt trecute cu vederea, fie sînt răstălmăcite şi prezentate publicului drept realizări, proiecte reuşite de reformă, decizii politice asumate pentru binele cetăţenilor. "Cîinele de pază al democraţiei" din cuşca lui Voiculescu sau a lui Ghiţă e dresat să tacă mâlc ori de cîte ori Guvernul Ponta majorează taxe şi impozite, emite ordonanţe de urgenţă pe bandă rulantă, ratează privatizări de interes naţional, alocă pentru investiţii cel mai mic buget de mulţi ani încoace.

Dar nu aservirea faţă de USL este păcatul cel mai mare al trustului Intact, cu vîrful de lance Antena3. Păcatul cel mai mare al Antenelor este veninul pe care îl revarsă zilnic în spaţiul public, ura pe care o cultivă sistematic împotriva lui Băsescu, a "intelectualilor băsişti", împotriva DNA, CCR sau Înaltei Curţi, împotriva unor colegi de breaslă de la B1tv, Evenimentul zilei, revista 22.

Poziţionarea politică diferită a jurnaliştilor este o realitate, iar imparţialitatea şi obiectivitatea nu sînt nici ele mărci înregistrate ale B1tv sau Evenimentului zilei. Şi aici întîlnim partizanate, şi aici unele gafe sau jocuri politice ale preşedintelui sînt trecute sub tăcere de unii jurnalişti. Dar a face adevărate procese televizate unor jurnalişti "duşmani", cum au făcut Gâdea şi asociaţii la Antena3, a folosi un limbaj de o violenţă şi trivialitate de mahala, a intra cu bocancii în viaţa privată a acestora şi a le inventa biografii degradante, acestea sînt practici care ar trebui să descalifice orice jurnalist. În România însă toate acestea sînt permise, iar CNA, instituţia care ar trebui să le sancţioneze, doarme sub protecţia puterii politice.

Divizarea societăţii româneşti este în bună măsură rezultatul urii pe care Antena3 o cultivă de ani de zile împotriva a tot ce este catalogat drept "băsist". Degradării jurnalismului pînă la ultimele limite îi cad victime tocmai consumatorii unor astfel de abjecţii aruncate în spaţiul public, picătură cu picătură.