PNL şi Europa federală post-naţională

Recent, unul dintre cei mai proeminenţi federalişti europeni, belgianul Guy Verhofstadt, propus de ALDE pentru funcţia de preşedinte al Comisiei Europene, a fost zilele trecute la Bucureşti la invitaţia PNL. A fost o ocazie ratată, căci din tot ce a fost prezentat public la conferinţa de presă şi apoi la dezbaterea televizată nu s-a înţeles mare lucru. Un singur aspect a fost mai bine precizat cu această ocazie şi anume faptul că PNL va rămâne în ALDE. Crin Antonescu a dezminţit că ar intenţiona să treacă la PPE, fără să nege însă foarte clar dacă au existat anumite tatonări în vederea acestui transfer. Liderul PNL a spus că: “nu au existat discuţii, întâlniri sau angajamente între mine şi domnul Joseph Daul sau alţi reprezentanţi sau lideri ai PPE. Punct. Suntem şi rămânem membri ALDE.”

Din acest moment ne putem cu toţii întreba dacă PNL împărtăşeşte viziunea lui Guy Verhofstadt cu privire la viitorul Europei. Realitatea este că lucrurile au rămas la fel de neclare ca şi în trecut. Liderul PNL a vorbit despre situaţia UE la modul foarte general, evitând orice chestiune mai precisă. Deşi a admis că UE “are în faţă multe provocări” şi că “a anchilozat”, nu a înţeles nimeni cum vede PNL ieşirea din impas. Atât Crin Antonescu cât şi deputata europeană Norica Nicolai i-au criticat vag pe populari şi politica de austeritate, dar de aici până la o idee mai clară e o distanţă lungă. Iată pasajul cel mai “aplicat” pe care îl propune Crin Antonescu pe pagina sa de Facebook şi care se referă la susţinerea pentru candidatura politicianului belgian: “UE are nevoie, cum spunea şi domnia sa, să depăşească anumite tipare în care a încremenit, să meargă înainte, să mobilizeze şi să valorifice resursele nefolosite ale marelui spirit european şi, în sensul acesta, am avut şi avem convingerea că domnul Verhofstadt este persoana nimerită!”

Din păcate a fost o nouă ocazie de a vedea distanţa mare care separă dezbaterile occidentale de cele româneşti. În realitate niciun partid nu îşi bate capul cu aceste subiecte, atâta doar că prezenţa lui Guy Verhofstadt a atras atenţia asupra acestor tăceri. Ar fi interesant să ştim dacă măcar militanţii PNL, cadrele de la vârful partidului, deputaţii şi senatorii se pronunţă în favoarea federalismului pe care îl profesează liderul grupului ALDE sau dacă au eventual alte opinii. În afară de “marele spirit european” nu ştim ce anume îi cheamă pe liberalii români alături de acest proiect.

Discuţia ar fi trebuit să înceapă cu moneda comună. Dacă guvernul Ponta a prezentat o viziune despre calendarul adoptării monedei comune, liberalii au evitat iarăşi să se pronunţe. Faptul că până la un moment dat ministrul de finanţe era liberal nu suplineşte deloc declaraţiile de intenţii explicite şi mai ales argumentarea lor.

În al doilea rând liberalii ar trebui să aibă un puct de vedere despre politica de urmat în acest interval care premerge adoptarea monedei comune, căci toate proiectele federaliste de toate nuanţele vorbesc în primul rând despre punerea laolaltă a ţărilor care au deja moneda comună. Politica “intervalului” este esenţială, căci ea este menită să definească de pe acum intenţiile de viitor.

Subiectul nu poate fi expediat în câteva rânduri, dar există câteva elemente care definesc federalismul ALDE, deosebindu-l de cel al dreptei europene: mutualizarea datoriilor suverane şi organizarea de alegeri dincolo de frontierele naţionale. În privinţa Europei “cu două viteze”, Guy Verhofstadt şi-a exprimat speranţa ca toate ţările să se îndrepte în cele din urmă către o Europă unică cu o monedă comună pentru toţi. Iar cât priveşte diferenţele culturale, el a dat ca exemplu SUA, China sau India care ar fi reuşit să pună împreună regiuni ample şi culturi diferite. Lăsând la o parte calitatea acestor exemple să constatăm doar că sunt o mulţime de lucruri surprinzătoare şi numai bune de a fi discutate.

Partidul Naţional Liberal ar trebui poate, dacă se afiliază – fără nicio discuţie nici măcar în interiorul partidului, fără nicio obiecţie – la ideile federaliştilor din familia lui Verhofstadt şi Cohn-Bendit, să organizeze un congres şi să schimbe numele partidului, căci termenul “naţional” ar suna foarte strident în viitorul context.