Planul european de relansare a investiţiilor

„A venit timpul să punem Europa la lucru”, a spus Jean-Claude Juncker în plenul adunării de la Strasbourg. Pe scurt, planul constă în crearea unui fond de garantare a investiţiilor de 21 miliarde de euro, dintre care 16 miliarde din bani publici şi 5 miliarde din partea Băncii Europene de Investiţii (BEI). Instituirea acestui fond ar trebui, teoretic, să ducă la amplificarea sumelor investite, prin efectul încrederii pe care ar dobândi-o investitorii. Proiectul se bazează pe observaţia că există mulţi bani în banci care stau neutilizaţi şi care ar putea fi puşi la lucru pe termen lung. „Avem un surplus de lichiditate în Europa, dar nu aveam suficiente investiţii. Ne confruntăm cu o criză de încredere şi de aceea ne-am propus să reconectăm investiţiile private cu proiecte atrăgătoare”, a spus Werner Hoyer, preşedintele BEI.

Comisia mizează pe aşa numitul „efect de pârghie” care ar multiplica sumele investite cu 15, ceea ce explică suma enormă avansată de Comisie, de 315 miliarde de euro. Proiectele garantate vor fi examinate de o comisie independentă alcătuită din specialişti. Vor fi privilegiate investiţiile strategice (energie, transporturi), cărora le-ar reveni 240 de miliarde, dar o parte consistentă, 75 de miliarde, ar trebui să revină şi întreprinderilor mici şi mijlocii care suferă de o cronică lipsă de capital.

Ce proiecte vor fi avute în vedere? „Îmi imaginez copiii dintr-o şcoală din Salonic învăţând pe computere noi-nouţe sau un francez încărcându-şi bateria automobilului electric pe autostradă”, a spus miercuri Jean-Claude Juncker. Vicepreşedintele Comisiei, finlandezul Jyrki Katainen, a explicat însă în finalul dezbaterii că vor fi finanţate, cu precădere, proiecte mari, pe termen lung şi că se va lucra, totodată, la înlăturarea multor bariere care împiedică momentan apariţia unei veritabile pieţe unice în domeniul energiei, transporturilor sau economiei digitale.

În viziunea Comisiei, statele naţionale pot contribui după puterea şi interesul lor la majorarea fondului de garantare, pentru a-i putea spori eficacitatea. Avantajul ar fi că sumele dislocate nu vor fi contabilizate ca deficit în cadrul bugetelor naţionale. În opinia lui Jean-Claude Juncker, interesul naţional strict nu este însă suficient: „Trebuie să fim conştienţi că avem o comunitate de destin, ceea ce implică solidaritatea cu toată lumea”.

În fine, dacă planul va funcţiona, el ar putea duce prin intermediul investiţiilor la crearea a peste 1 milion de noi locuri de muncă în anii care vin şi la creşterea substanţială a PIB-ului global al UE.

Planul lui Juncker a avut parte de susţinere din partea majorităţii conservatoare, dar şi de critici ascuţite dinspre liberali şi ecologişti. Guy Verhovstadt a criticat mai cu seamă nivelul redus de liberalizare a pieţelor, dar, aşa cum am anticipat deja, Jyrki Katainen i-a venit în întâmpinare. Liderului ALDE a atras însă atenţia şi asupra diferenţelor majore dintre statele membre care ar pretinde ca mai înainte ca acest plan să lucreze în folosul tuturor să fie puse în aplicare multe reforme structurale. Obiecţia are sens, deoarece acest plan, spre deosebire de alocarea fondurilor structurale, nu are în vederea o repartizare omogenă pe regiuni geografice. Motorul principal va veni tot din partea economiei private.

Din partea verzilor, Philippe Lamberts a întreprins însă cel mai energic atac asupra proiectului Comisiei pe care l-a considerat ineficace atâta timp cât investiţiile speculative vor părea mereu mai atrăgătoare. Închideţi mai întâi „economia cazinou” a spus el şi abia apoi fondurile de garantare ar putea deveni eficiente. Philippe Lamberts nu a pierdut ocazia de a lansa o aluzie maliţioasă la adresa fostului premier din Luxemburg cerându-i să lupte mai curând pentru eliminarea fraudei fiscale. Reprezentantul verzilor a făcut trimitere la scandalul provocat de descoperirea recentă a procedurilor prin care mari concerne multinaţionale şi-au mutat profiturile în Luxemburg pentru a evita plata impozitelor.

Pentru a putea fi pus în aplicare, planul Juncker are nevoie însă, în prealabil, de aprobarea Consilului European. Pentru a rupe cu vechiul fel de a face politică, preşedintele ales, Klaus Iohannis, ar trebui poate să se pronunţe asuora acestui plan mai înainte de a pleca la Bruxelles, chiar dacă nu a dobândit încă exerciţiul deplin al funcţiei sale.