Plagiatori, spioni, ofiţeri şi paznici de duzină

Apărută în ziarul berlinez taz, relatarea publicistului româno-german evidenţiază între altele dorinţa lui Teodor Meleşcanu de a obţine funcţia supremă, precum şi demersurile făcute în vederea strângerii semnăturilor necesare ex-şefului SIE de către rezervistul Dogaru, „cu asociaţia lui de aşa-zise ONG-uri”. Cititorii germanii, pesemne stupefiaţi, află din taz că asociaţia fostului colonel „a militat pentru interzicerea oficiului anticorupţie, (DNA) a Consiliului Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii, precum şi a Curţii Constituţionale”.

William Totok nu închide ochii nici în faţa altor murdării, detalii sinistre, ori acuze scandaloase marcând actuala campanie electorală a celor 14 candidaţi, „din care majoritatea n-au nici o şansă”.

Articolul său relevă "împărtăşita iritare" provocată de candidatura lui Klaus Johannis atât lui Traian Băsescu (preşedinte fiind calificat drept „un notoriu trăgător de sfori”) cât şi premierului Victor Ponta, „un socialist de salon, plagiator dovedit”. Celui din urmă şi lui Klaus Johannis le-ar aparţine, potrivit autorului, şansele cele mai mari de a se confrunta în turul doi al scrutinului prezidenţial.

„În jurul candidaturilor”, scrie Totok textual, „s-a ţesut o pânză de calomnii, de acuze neprobate şi de speculaţii sălbatice, zvonurile fiind potenţate chiar de peroraţiile despre ofiţeri acoperiţi ale lui Traian Băsescu, menite să amplifice sprijinul acordat Elenei Udrea. Cea din urmă s-ar fi distins, potrivit autorului, „în special prin ţinuta ei la modă.”

Jurnalistul mai scrie că „toate ziarele s-au repezit asupra afirmaţiilor prezidenţiale, exploatându-le filonul conspiraţionist. Despre româno-germanul Johannis s-a spus că ar fi agent al serviciilor secrete germane, un soi de cal troian luteran al cancelarului Angela Merkel. Că n-ar avea copii, în schimb 6 case obţinute ilegal şi că n-ar fi, în principiu, decât un delincvent implicat în trafic de minori”.

Articolul din ziarul berlinez nu omite nici încercările lui Victor Ponta „de capturare de voturi prin intermediul afişatului său credo creştin-ortodox”. Relatarea din cotidianul german evocă şi acuzele lansate de premier privind o prezumtivă „fostă apartenenţă, ca ofiţer, la Securitate, a lui Băsescu”, pentru ca apoi să treacă la cariera postdecembristă a fostului şef al SIE, fost membru al actualului PSD, partid pe care Meleşcanu l-a părăsit în 1997.

În rest, bună parte din presa germană se arată extrem de autocritică. Obişnuiţi să-i condamne pe americani pentru brutalităţile degradante din închisori irakiene, precum cea de la Abu Ghraib, ziariştii din Republica Federală se arată şocaţi de maltratările comise în unele cămine renane de refugiaţi.

E vorba de poze documentând înjosirea unor străini. Săvârşite de angajaţii unor servicii particulare de protecţie şi pază asupra unor imigranţi solicitând azil, excesele au declanşat şi o furtună de declaraţii politice. Ar fi nevoie, conform lor, de „elucidarea exhaustivă şi rapidă” a celor petrecute.

Die Welt ia peste picior demagogia politicienilor care le rostesc deşi ar trebui să ştie că nimeni nu se aşteaptă să se ceară "anchetarea incompletă şi lentă a acuzelor".

Ziarul berlinez se arată oripilat de faptele agenţilor, dar crede că ar fi cazuri izolate. Taz e de altă părere. Cotidianul admite că nu e vorba de un fenomen general, dar se întreabă dacă refugiaţii care şi-au luat lumea în cap din pricina violenţelor şi mizeriei din ţările natale nu se confruntă oare în Germania prea adesea cu situaţii fără de ieşire, fiind prinşi între ciocanul gloatei rasiste din exterior şi nicovala burtalităţilor paznicilor din interior.

Unii comentatori de stânga cer anularea contractelor cu serviciile de protecţie şi pază particulare. Alţii solicită reforme structurale şi atrag atenţia că e greu să se evite excesele în condiţiile în care, după cum relevă Westdeutsche Zeitung, „multe localităţi nu mai fac faţă unui aflux de refugiaţi mai amplu decât tot ce s-a văzut în ultimii 20 de ani”.