1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Pericolele planând asupra revoluţiei ucrainene

Petre M. Iancu24 februarie 2014

La ce ne putem aştepta după victoria provizorie a revoluţiei ucrainene? Panicate, forţele antidemocratice de pretutindeni îşi vor dubla eforturile spre a sugurma în faşă libertatea obţinută cu jertfe de sânge...

https://p.dw.com/p/1BERC
Imagine: Karina Oganesjan

Nici un efort intern sau extern nu li se va părea inutil spre a-i dezbina pe revoluţionari. Şi spre a scinda Ucraina. Pentru a spune apoi: "v-am zis noi"!...

"A murit oare imperiul rus pe Maidan?" se întreba luni Die Welt. O afirma în decembrie trecut alocuţiunea unui vorbitor invitat să ia cuvântul la Kiev şi reluat de ziarul berlinez, potrivit căruia "pe Maidan moare imperiul rus, iar Rusia se va refonda ca stat naţional".

Realitatea pare să-i dea dreptate. Cu rezerva că imperiul rus a început să moară odată cu revoluţiile din 1989. Ba poate chiar, in nuce, odată cu moartea lui Stalin.

A fost, în ultimii 15 ani, politica Rusiei lui Putin, să încerce din răsputeri să oprească această dezmembrare şi s-o convertească într-o reconstituire a împărăţiei.

Alungarea de la putere a tiranului pro-rus şi anti-european de la Kiev îi grăbeşte sfârşitul şi a marcat un eşec de proporţii a strategiei lui Putin. Războiul însă încă nu s-a terminat deşi, în mod cert, democraţii, luptătorii pentru libertate şi apărătorii drepturilor omului au repurtat în capitală şi în vestul Ucrainei o victorie enormă într-o bătălie majoră, care e şi o zdrobitoare înfrângere pentru sateliţii tiraniei de tip rusesc.

Învinşi se văd şi numeroşi lideri regionali, cozi de topor ale Kremlinului din varii state şi republici post-sovietice menţinute sub knut de Moscova prin intermediul diversiunilor naţionaliste şi a separatismelor de tot felul, din Moldova şi Georgia până în Armenia şi Azerbaidjan.

Pericolul acestor diversiuni în Ucraina nu poate în nici un caz fi subestimat. Nici efectul şantajelor energetice şi economice de felul celor la care Kremlinul a supus în repetate rânduri nu doar Ucraina ori Republica Moldova nu trebuie subapreciat.

Dar, încă şi mai grave decât toate acestea riscă să fie consecinţele interne şi externe ale dezinfomărilor la scară mare practicate de forţele care doresc eşecul revoluţiei ucrainene, precum şi eventuala incapacitate a occidentului de a se dezmetici şi de a ajuta în fine, consistent, Ucraina.

În vest s-au comis serioase erori de calcul. S-au săvârşit, pentru mulţi ucraineni, inexplicabile greşeli în abordarea revoluţiei de la Kiev. Liderii occidentali şi mulţi comentatori europeni, în special germani şi polonezi se arată, mai nou, ultragiaţi de hotărârea Euro-Maidanului de a ignora gafa şefilor diplomaţiei germană şi poloneză care au crezut că, în interesul opririi vărsărilor de sânge, s-ar putea chipurile negocia şi cu un criminal în masă ca Ianukovici.

În context, miniştri de externe ai Germaniei şi Poloniei, Steinmeier şi Sikorski se gândiseră pesemne la mesele rotunde la care s-au negociat unele dintre cele mai spectaculoase tranziţii de la comunism la postcomunism. De pildă în Polonia generalului Jaruzelski.

Or, în epoca revoluţiei Solidarităţii, Jaruzelski nu dăduse niciodată securiştilor din aparatul său represiv ordin să tragă cu muniţie de război în mulţime, aşa cum au făcut serviciile secrete din subordinea lui Ianukovici. Nici situaţiile geopolitice nu sunt comparabile. Pe atunci Uniunea Sovietică mai exista, dar ultimul ei şef de partid şi de stat Gorbaciov n-a mai încercat activ să dezbine societatea poloneză spre a o menţine sub cizmă comunistă.

Enormul eroism şi rezistenţa luptătorilor pentru libertate de pe Europa-Maidan au izbutit să anihileze scurtul episod de orbire care i-a paralizat pe demnitarii europeni şi să scurteze convulsiile revoluţiei prin suspendarea din funcţie a preşedintelui pro-rus. Dar dificultăţile care au şi început printr-o amplă diversiune îndreptată în est şi vest împotriva unităţii revoluţionarilor, printr-o critică nimicitoare la adresa prestaţiei de premier a Iuliei Timoşenko şi prin tentative de scindare a ţării de-a lungul graniţei rusofoniei vor fi, probabil, în viitor, încă şi mai redutabile.

În fond, Vladimir Putin şi satrapii săi din Belarus, ori Transnistria, se simt acut ameninţaţi. Sunt panicaţi. Judecaţi conform reflexelor lor din trecut, liderul de la Kremlin şi oamenii săi vor reacţiona probabil la spaima lor actuală de posibile revoluţii interne pe calapodul celei ucrainene, prin aruncarea în lupta propagandistă a tuturor rezervelor diversioniste de care mai dispune fostul KGB. Concomitent se vor amplifica sensibil demersurile represive la adresa propriilor populaţii.

Toate aceste pericole majore implică nu doar nevoia unei vigilenţe mult accentuate din partea autorităţilor de la Kiev sau a celor moldovene, ci şi o datorie de onoare pentru occidentali.

Dacă s-ar putea în fine arăta solidari şi decide să ajute Ucraina aşa cum au sprijinit şi statul elen, a cărui suţinere şi menţinere în zona euro i-a costat pe europeni sute de miliarde, Lumea Nouă şi Bătrânul Continent ar putea izbuti un tur de forţă. Ar promova substanţial nu doar interesele occidentalilor, ci şi pe cele ale ucrainenilor şi ruşilor ce-şi doresc libertatea.

Vestul, odată unit, ar putea înlesni mult sarcina grea a reformării, modernizării, integrării europene şi a izbăvirii de ipoteci a Ucrainei. Ori i-ar putea îngropa speranţele de libertate zdrobindu-le sub povara unui munte imens de neajunsuri, corupţie, structuri oligarhice şi datorii.