Pe urma bancnotelor-fantomă

I-a fost un pic teamă să treacă prin filtrele de securitate ale aeroportului din Frankfurt cu o sacoşă mare, ticsită cu bancnote. Lysann Goldbach râde când îşi aminteşte întâmplarea. Avea asupra ei un milion de mărci în bancnote. Personalul aeroportului a suspectat-o de trafic de bani. Femeia a încercat să explice situaţia, numai că n-a fost crezută. Abia când a venit şi un vameş mai în vârstă a fost lăsată în pace. "Da, sunt mărci germane", a confirmat vameşul cu experienţă. Deci, nici vorbă de trafic!

Lyssan Goldbach lucrează pentru consorţiul bancar de stat KfW. Este şefa arhivelor istorice ale instituţiei. Acestea includ şi documentele sau obiectele aparţinând fostei Bănci Naţionale a RDG-ului, în trezoreria căreia fuseseră depozitate, înainte de 89, bancnote de 200 şi de 500 de mărci germane proaspăt tipărite.

Dar aceşti bani n-au fost introduşi în circulaţie. Pentru fosta conducere RDG-istă, o bancnotă cu valoarea unui salariu întreg pe o lună n-a părut a fi o idee bună. În mod surprinzător, după Căderea Zidului Berlinului, bancnotele de 200 şi 500 de mărci au apărut în diverse oraşe din Germania. Nimeni nu ştie de unde. Probabil erau furate.

Frankfurt pe Oder este unul din locurile în care Poliţia a confiscat multe din vechile bancnote. Banii i-au fost înmânaţi grupului KfW. Lysann Goldbach este convinsă că bancnotele ajunse pe piaţă au fost furate.

În urma uniunii monetare de după 1990, banii retraşi din circulaţie în RDG şi cei noi, stocaţi în trezorerii, au fost depozitaţi undeva în landul Saxonia Anhaltină şi lăsaţi să se degradeze.

Fondarea consorţiului de stat KfW (fuziunea dintre Banca pentru Reconstrucţie şi fosta Bancă Naţională a RDG), în 1994, a însemnat automat şi că noul grup bancar a devenit proprietar al vechilor bancnote. Se credea atunci că banii sunt în siguranţă numai că, încet-încet, pe piaţă au început să apară hârtii de 200 şi 500 de mărci. În martie 2002, KfW a decis să distrugă tot stocul de bani vechi. Cel puţin acesta a fost scopul acţiunii. Cu toate acestea, hârtiile de 200 şi 500 au continuat să apară. La Frankfurt, o asemenea bancnotă se vindea la preţul de 15 euro. Milioanele confiscate de Poliţie sunt depozitate acum în trezoreria KfW.

Wall Street - varianta germană

În apropierea bulevardului "Unter den Linden", pe Charlottenstraße, se află acum sediul berlinez al KfW. Pe vremuri, aici era varianta germană a celebrei Wall Street. În 1914, în zonă, existau peste 170 de bănci. Clădirea impozantă, lucrare a arhitecului Alfred Messel, fusese proiectată ca bancă a Societăţii de Comerţ din Berlin, condusă de bancherul Carl Fürstenberg.

La vremea aceea, Fürstenberg făcea parte din consiliile a 40 de companii mari, de la Siemens la AEG. Bancherul nu s-a zgârcit deloc. Numai în cea de-a doua parte a lucrărilor de construcţie, pe vremea Reich-ului german, a investit 2,6 milioane de mărci. Clădirea a fost finalizată în 1900, dar au urmat şi alte lucrări de extindere.

În 1933, Fürstenberg şi familia sa au fugit din calea naziştilor. În cel de-al Doilea Război Mondial clădirea a fost distrusă parţial. În 1945 a venit Armata Roşie şi a confiscat totul. Ulterior, aici a fost stabilit sediul Băncii Naţionale a RDG-ului. Printre altele, banca emitentă se afla sub controlul direct al Guvernului.

În ziua de azi, în trezoreria KfW, se găsesc şi schiţele unor posibile noi bancnote est-germane. Dar banii n-au fost niciodată tipăriţi şi introduşi în circulaţie. Reunificarea Germaniei a însemnat şi adoptarea mărcii vest-germane în noile landuri federale.

Interesul faţă de arhivele consorţiului KfW a crescut mult, mai ales anul acesta, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la prăbuşirea Zidului Berlinului. Cei mai curioşi, dar şi mai numeroşi vizitatori sunt cei din Coreea.

Grupul bancar s-a ocupat şi de completa restaurare a clădirii. Lysann Goldbach este mândră mai ales de "camera de arţar" - cu lambriurile sale aproape perfect conservate şi un şemineu impozant. O cameră de protocol reprezentativă pentru clienţii fostei Societăţi de Comerţ din Berlin.

Pare greu de crezut că, mai târziu, pentru o vreme, aici a fost şi sediul Poliţiei est-germane. Duşumelele au fost acoperite cu linoleu, iar înălţimea tavanelor - cândva de 6 metri - a fost redusă. În ultimele decenii, însă, clădirea istorică şi-a recăpătat strălucirea de odinioară. Iar comorile aparţinând fostei RDG sunt acum bine păstrate în trezoreria KfW.