1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

PDL îi refuză pe condotierii lui Traian Băsescu

Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti29 aprilie 2013

În afara liderului PNL Crin Antonescu nu există deocamdată niciun politician care ar avea şanse previzibile să devină viitorul preşedinte al Republicii.

https://p.dw.com/p/18P1D
Mihai Răzvan Ungureanu
Mihai Răzvan UngureanuImagine: dapd

Dreapta e departe de a dobândi o expresie unitară, dar mai uimitor este că nici măcar formaţiunile care au candidat în 2012 sub sigla ARD nu mai găsesc un drum comun. Recent, Mihai Răzvan Ungurenau a propus PDL susţinerea unei liste comune pentru alegerile europarlamentare şi a unui candidat unic la prezidenţiale. Replica a fost nemiloasă: „Nu vrem să fim aroganţi, dar va trebui să vedem în continuare fiecare formaţiune politică ce reprezintă la viitoarele alegeri”, a spus preşedintele PDL, Vasile Blaga, care a mai precizat că formaţiunea sa se va prezenta singură în alegeri şi că speră să obţină cel puţin 18%.

Proiectul propus de Mihai Răzvan Ungureanu, care solicita o unificare de facto, este însă mai favorabil micii formaţiuni pe care o conduce decât democrat liberalilor. Forţa Civică şi PNŢCD riscă să nu treacă pragul electoral şi probabil că Noua Republică se află în aceeaşi situaţie. PDL, în schimb, pare încredinţat astăzi că alianţa cu tot felul de grupuri fantomatice nu i-a adus niciun avantaj la precedentele alegeri. Singurii care ar fi profitat ar fi fost ceilalţi şi, prin urmare, democrat liberalii nu mai sunt dispuşi să facă cadouri.

Problema este desigur mai complicată. Partidul Democrat Liberal acceptase alianţa cu FC, cu PNŢCD şamd doar pentru că se lăsase intimidat de discursul partizanilor lui Traian Băsescu, care clamau sonor necesitatea unei înnoiri radicale. Dar acum, după ce raporturile de forţe au fost reaşezate, partidul caută să se regăsească pe sine şi îşi astupă urechile la cântecele de sirenă ale diverşilor pretendenţi. Aşadar nu e vorba numai de un calcul electoral, de egoismul firesc al organizaţiei, ci şi de o strategie identitară. Democrat liberalii care au încorporat totuşi în conducerea restrânsă figuri noi şi energice (ca Andreea Paul de pildă) nu mai vor să fie percepuţi ca simplu vehicul pentru condotierii prezidenţiali.

Totuşi ce anume l-a încurajat pe Mihai Răzvan Ungureanu să facă această propunere în aparenţă nerezenobilă? Pentru viitoarele alegeri europene Forţa Civică nu are nimic de propus şi nu poate oferi un avantaj PDL-ului. Mihai Răzvan Ungureanu speră, în schimb, ca propria sa candidatură la alegerile prezidenţiale să fie percepută ca o resursă valoroasă. El cere aşadar câteva locuri pe lista europarlamentarelor şi se oferă pe sine pentru prezidenţiale.

Sondajele de opinie îl prezintă într-adevăr pe Mihai Răzvan Ungureanu ca fiind al doilea prezidenţiabil după Crin Antonescu. Este adevărat că distanţa dintre ei este foarte mare, dar nu există niciun alt candidat din partea dreptei care să aibă mai multe şanse ca Ungureanu.

Într-o scurtă sinteză realizată de sociologul  Barbu Mateescu, care ia în calcul toate sondajele de opinie realizate pe această temă, se arată că liderul PNL, Crin Antonescu îşi păstrează o poziţie dominantă. Dacă respondenţii au de ales dintr-o listă de candidaţi printre care nu se află niciun reprezentant al PSD, Crin Antonescu întruneşte între 40% şi 45%. Dacă sondajul introduce şi un candidat PSD, atunci Crin Antonescu scade, dar obţine totuşi între 33% şi 37%. 

Mihai Răzvan Ungureanu este cel mai vizibil candidat din ARD care ar obţine după natura sondajului între 6% şi 15%. Aşadar fosta dreaptă prezidenţială, să-i spunem aşa, nu stă prea bine, dar nici nu are deocamdată un candidat mai bine profilat decât preşedintele Forţei Civice.

Se pare însă că PDL nu se arată deloc încântat de acest calcul, căci prim vice-preşedintele Liviu Negoiţă, a respins implicit oferta sugerată de Mihai Răzvan Ungureanu, anunţând că gruparea sa va avea propriul candidat la prezidenţiale.

Mihai Răzvan Ungureanu a încetat, de fapt, de multă vreme să mai fie un „asset” pentru  grupările care l-au susţinut pe Traian Băsescu, ceea ce nu îi mai îngăduie să aspire la rolul de unificator al dreptei. Nici acum nu este clar dacă el a reprezentat o resursă reală, care s-a risipit din diferite pricini, sau doar o iluzie creată în laboratoarele politicii.