Pasarea de foc – povestea de succes a unui proiect inedit

Minute in sir sala arhiplina a Teatrului National a rasplatit cu aplauze furtunoase prestatia incredibila a celor 100 de copii si tineri, care la finele a doar sase saptamani de munca, ce-i drept intensa, au realizat un spectacol de o imensa frumusete si profesionalitate. Copiii si tineri provenind din cele mai diferite medii sociale, de la copii din familii instarite si pana la orfani, fara aptitudini fizice deosebite, unii chiar cu dizabilitati, fara o experienta in acest domeniu, au reusit, sub indrumarile coregrafilor Royston Maldoom si Josef Eder, sa devina un adevarat grup de dans omogen, capabil sa realizeze un spectacol remarcabil: Pasarea de foc pe muzica lui Igor Stravinski.

Royston Maldoom si Josef Eder despre primul lor proiect in Romania

Coregraful britanic, Royston Maldoom, devenit celebru prin conceptul sau de dans comunitar (community dance) a fost surprins de potentialul de energie pe care l-a constatat la tinerii romani, apeciind inaintea premierei de la Teatrul National ca acesta energie se va reflecta desigur asupra produsului final. Asa a si fost: tinerii aflati pe scena au fost vadit cuprinsi de o imensa energie creatoare, de o pofta de joc si dans, caracteristica de fapt artistilor profesionisti. Povestea talmacita prin muzica lui Stravinski a impresionat pana la lacrimi, in adevaratul sens al cuvintului, publicul numeros din sala.

Si coregraful german Josef Eder a observat aici ceva in plus fata de proiectele de dans comunitar la care a lucrat in diferite alte colturi ale lumii: „o imensa sete de nou, de noi experiente.“ Componenta grupului i s-a parut extrem de interesanta si mi-a marturisit: „eu pun mare accent pe aceasta diversitate, copii provenind din cele mai diferite medii sociale, pentru ca astfel este potentat procesul de invatare. Aceasta diversitate se oglindeste in proiectul comun de dans.“

Un inedit proiect social

Proiectul Pasarea de foc nu este doar unul artistic, ci si unul social. Ce au invatat copiii si tinerii in aceste sase sapamani de lucru intens?

Mara Tuclos, in varsta de 17 ani din Brasov, a fost intotdeauna fascianta de dans si a avut acum pentru prima data ocazia de a trai acest vis. Dincolo de pasiunea pentru dans, ea s-a bucurat ca i-a putut ajuta pe cei cu probleme si ca si-a facut noi prieteni. Magda Paun, in varsta de 25 de ani din Bucuresti, e atrasa de teatru si spera ca dorinta de a deveni actrita sa devina realitate, in ciuda unei sorti deloc usoare pe care a avut-o in viata. La cei 14 ani ai sai, Sorin Hardau traieste in caminul de copii „Robin Hood“ din Bucuresti si s-a aratat foarte incantat de proiectul prin care a incheiat multe prietenii. El mi-a marturisit ca a invatat multe despre actorie, a invatat sa aiba mai mult curaj si cum sa se comporte in viata pentru ca vrea sa ajunga cineva, adica sa aiba o meserie. Ceva mai mare, in varsta de 19 ani, Cornel Constantin Cimpoieru, de la centrul de plasament sibian „Gulliver“ a vorbit de un exercitiu de „concentrare“, ceea ce ajuta mult in viata, „te ajuta sa te maturizezi si sa ajungi la un alt nivel“. Talentat la desen, Cornel isi doreste sa ajunga grafician de publicitate.

Rezultatul unei munci asidue, izvorata din iubire

Nu putini dintre copiii care au participat la proeictul „Pasarea de foc“ locuiesc in camine sau in asa numite centre de plasament, adesea fara a fi orfani, abandonati de proprii parinti. Dar despre aceste experiente triste cu care au fost constransi sa-si inceapa drumul in viata, nu vor sa vorbeasca. E destul ca trebuie sa invete sa supravietuiasca. In schimb, ca oricare alti tineri de varsta lor, carora norocul in viata le-a suras mai mult, au si ei visele lor, de exemplu sa devina dansatori sau actori, „sa junga cineva in viata“. Pentru cateva clipe ei au avut implinirea acestui vis si fara indoiala sansa unui nou inceput intr-o lume in care, iata, nu exista numai chin, experiente dureroase, lipsa de iubire, intelegere si acceptanta. Initiativa si enormul angajament social al doamnei Monique Gruber, sotia fostului ambasador al Germaniei la Bucuresti, si al totutor celoro care au ajutat-o pe acest drum deloc usor, sunt o dovada a faptului ca putem realiza „imposibilul“ atunci cand o facem din iubire si convingere. Prestatia extraordinara a micilor „artisti“ e in acelasi timp o dovada ca fiecare om poate fi valoros pentru societate, in felul sau, atunci cand i se ofera o sansa.

Detalii la aceeasi tema in articolul „Dansul iti poate schimba viata“.

Autor: Medana Weident