Partizanii lui Obama

Nu sunt greu de identificat neamericanii pentru care victoria lui Obama e net preferabilă unui triumf al republicanilor conduşi de Romney. În favoarea democratului ar opta, cot la cot, nu doar liberalii de peste ocean, ci şi întregul establishment de stânga din mass-media vesteuropeană, USL, Iranul, Putin şi chinezii.

Deşi candidatul democrat i-a dezamăgit pe mulţi din susţinătorii săi neomarxişti din Europa şi pe mai toţi partizanii săi de stânga de pretutindeni, întrucât nu şi-a onorat promisiunile, între care angajamentul de a închide Guantanamo, alternativa lui de dreapta la Casa Albă îi sperie pe mulţi, nu doar în Statele Unite ci, mai ales, în afara lor.

Pe moment, cursa e prea strânsă pentru ca liderii din afara SUA să îndrăznească să rişte o susţinere deschisă a unuia sau altuia din candidaţi. Prea mare şi usturătoare ar fi amenda unui pariu pierdut. Dar e clar că, dacă Romney este aliatul natural al unui Traian Băsescu şi al conservatorilor britanici, Obama e opţiunea celor mai mulţi vesteuropeni, dar şi a unor antieuropeni din stânga naţionalistă românească, precum Ponta, Antonescu, Voiculescu.

Mai greu de speculat e ce poziţie ar adopta în chestiune, dacă ar fi în cunoştinţă de cauză, aliaţii şi adepţii de dată mai recentă ai liderilor USL, precum Gigi Becali, ale cărui înclinaţii legionaroide au făcut obiectul multor comentarii. E de presupus că ordinul de partid e sfânt pentru toţi cei răsplătiţi de USL cu locuri bune în diversele colegii electorale româneşti.

Cert e că, pentru stânga românească, victoria lui Obama ar fi o mană cerească. La fel şi pentru Putin şi conducerea rusă, cărora Obama le-a promis multă "flexibilitate" după eventuala sa victorie în alegerile din noiembrie.

Ca mănuşa i s-ar potrivi candidatul de culoare şi Chinei comuniste. Fiindcă alţi patru ani de administraţie Obama ar pune Beijingul la adăpost de eventuale măsuri punitive ale SUA pentru manipularea monetară sistematică aplicată de câteva decenii de regimul comunist, manipulare menită să favorizeze exporturile chinezeşti.

Căutând voturile muncitorilor americani ajunşi şomeri din pricina ieftinătăţii importurilor de marfă chinezească, Mitt Romney a promis demersuri de sancţionare a Beijingului.

În fine, mari speranţe într-o victorie a lui Obama, căruia dreapta i-a reproşat că şi-ar fi cerut scuze în lumea islamică pentru valorile occidentale, îşi pun şi potentaţii iranieni şi cetăţenii din lumea arabă. Acestora, candidatul republican li se pare excesiv de pro-israelian.

Deşi Obama a ezitat o vreme, înainte de a accepta debarcarea guvernului pro-american condus la Cairo de preşedintele egiptean Mubarak, contracandidatului său republican i se pun în cârcă vini mai grele.

De pildă, i se reproşează lui Mitt Romney că e „agresiv” la adresa noilor potentaţi islamişti din nordul Africii şi ar putea sista plata ajutoarelor în valoare de miliarde de dolari anual acordate regimului de la Cairo. Ajutoare, pe care Obama n-are de gând să i le refuze nici Egiptului încăput pe mâna fundamentaliştilor.

Candidatul republican mai are, din unghi arab, şi alte impardonabile „păcate” la activ. De pildă a calificat Ierusalimul drept capitală a statului evreu. Şi le-a reproşat palestinienilor că le lipseşte cultura aflată la originea succesului economic al israelienilor. În atari condiţii chiar şi Cetăţeanul Turmentat ar şti cu cine trebuie votat.