1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Opoziția în stil Băsescu

Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti21 aprilie 2015

S-a întâmplat un lucru neașteptat: un ziarist a pus la îndoială dreptul constituțional al Președintelui de a iniția consultări cu partidele politice. O simplă pedanterie sau o capcană politică?

https://p.dw.com/p/1FBeS
Imagine: picture alliance/AP Photo

Luni după-amiază, la Palatul Cotroceni, în cadrul conferinței de presă care a urmat consultărilor cu partidele parlamentare, un ziarist l-a întrebat pe președinte în temeiul cărui articol din Constituție inițiază el întâlniri cu liderii politici. Iar ulterior, profitând de un răspuns relaxat, ziaristul a sugerat că toate reuniunile de la Palatul Cotroceni s-ar afla ”oarecum” în afara cadrului constituțional (v transcrierea conf., presidency.ro). Președintele Klaus Iohannis l-a contrazis desigur, dar subiectul, odată lansat, a luat deja o amploare nefirească.

Întrebarea corectă este următoarea: poate face președintele republicii ceva ce nu este descris explicit în Constituție? De exemplu, poate vizita președintele noul sediu al Bibliotecii Naționale? Sau Academia Româna? Poate participa președintele la defilarea de 1 Decembrie?

Niciuna din aceste acțiuni nu sunt descrise explicit de Constituție sau de vreo lege oarecare. Așadar se poate trage concluzia că președintele poate face - și chiar este recomandabil să facă - o mulțime de lucruri care s-ar afla ”în afara cadrului constituțional”. Iar urmarea ar fi că avea dreptate Traian Băsescu ”să forțeze limitele Constituției” - după cum el însuși mărturisea recent la sediul Curții Constituționale. Din moment ce președintele poate face tot felul de lucruri care nu sunt descrise explicit de Constituție înseamnă că el poate manipula majoritatea politică și destitui guvernul în funcțiune. Aceasta a fost logica zaristului cu pricina, care urmărea să intindă lui Klaus Iohannis o capcană. Să mai amintim că Traian Băsescu se lăudase deunăzi la o emisiune de televiziune că guvernul Ponta nu ar fi prins Paștele dacă el ar fi fost președinte.

Dar logica aceasta este viciată. Și e important să lămurim aceste lucruri. Cadrul constituțional nu e definit de frazele explicite din textul Constituției, ci reprezintă întregul faptelor nedeterminate care nu încalcă Constituția. Nu putem defini cadrul acțiunii constituționale prin propoziții afirmative, adică realizând catalogul lucrurilor permise, ci doar prin negație, arătând ce nu este permis. Definirea constituționalității seamnănă cu teologia negativă și, dacă admitem că regimurile moderne conțin concepte secularizate ale teologiei, e mai ușor de înțeles în ce fel constituțiile au luat locul Legii, devenind textele fundamentale de referință pentru orice acțiune politică și instituțională.

Tot ce nu încalcă litera și spiritul Constituției se află în cadrul constituțional. Iar frontierele acestuia sunt doar parțial definite. În termeni simpli, oricine poate face orice dacă nu contrazice Constituția. Cea mai bună dovadă că lucrurile stau așa este că nimeni nu caută să dovedească că un lucru e constituțional, ci, invers, că este neconstituțional. De exemplu, cei care doresc să scoată o lege din uz susțin că e contrară Constituției și o contestă la forurile competente. Dar promotorii unei legi în Parlament nu se preocupă de constituționalitatea ei. Prin urmare, să-i pretinzi președintelui să arate că gestul său este constituțional este cu totul nepotrivit.

Subiectul nu este o simplă pedanterie. Căci aceste speculații fac parte din campania de legitimare a stilului Băsescu și de justificare a brutalității în politică. Cineva se arăta exasperat că președintele Iohannis a împlinit aproape jumătate de an de mandat și totuși guvernul Ponta se află la locul său. Or, aceste exasperări și uimiri simulate nu fac decât să perpetueze confuziile și să instige pe mai departe la încălcarea Constituției. Președintele are un rol major în numirea unui nou premier, dar, în prealabil, ar trebui să existe o forță politică capabilă să preia puterea printr-o nouă majoritate alcătuită în virtutea persuasiunii și nu prin manevre obscure.