1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

O campanie delicată şi cu multe riscuri

Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti6 decembrie 2013

În Bucureşti a fost declanşată o campanie anticerşetorie la care participă poliţişti locali, asistenţi sociali şi voluntari.

https://p.dw.com/p/1AUP3
Imagine: picture alliance / dpa

În Sectorul 6 un copil de 3 ani, pus de tatăl său să cerşească, a fost luat vineri de asistenţii sociali de pe o stradă din zona Lujerului şi dus într-un centru specializat pentru orfani. Urmează o acţiune judiciară cu şanse incerte, prin care părinţii copilului ar putea decădea din drepturi.

Este primul act vizibil al presiunilor pe care ţările occidentale le fac asupra României de a întreprinde ceva concret pentru a stopa expansiunea cerşetoriei profesionalizate. Nu e uşor de abordat acest subiect fără a atinge domeniul delicat al drepturilor omului şi mai ales al garanţiilor juridice pe care le presupune. În primul rând reuşita acestei acţiuni are nevoie de o procedură fără fisuri, căci altfel militanţii pentru drepturile omului vor transforma un astfel de caz în baricadă împotriva oricărei abordări asemănătoare. Nu poţi răpi un copil de pe stradă fără temeiuri solide. Desigur se poate spune că ele există, dar ar trebui şi dovedite.

Ceea ce şi-au propus aparent autorităţile române nu e uşor de dus la îndeplinire. Prima dificultate se trage din faptul că cerşetoria nu este ilegală. Or, în această împrejurare, nu poate fi atacată decât exploatarea copiilor. Dar dacă acţiunea nu e bine pregătită şi efectul ei de descurajare nu se produce, totul va sfârşi într-un scandal monstruos în care autorităţile de la Bucureşti vor părea că practică un soi de apartheid. Guvernanţii sunt prinşi între ciocan şi nicovală: pe de o parte Vestul le dă de înţeles că legiunea de cerşetori care a invadat occidentul trebuie să fie combătută, pe de alta instanţele civice vor protesta faţă de orice presupus abuz.

În afara de aceste presiuni cu semn opus, autorităţile trebuie să prevadă clar în bugetele proprii resurse pentru cei care sunt împiedicaţi să cerşească. Campania anti-cerşit atrage atenţia că nu cerşetorul de pe stradă este beneficiarul banilor primiţi, ci altcineva. Este de multe ori adevărat, dar acest altcineva le asigură de bine de rău existenţa, fie şi în condiţii mizerabile şi, de aceea, autorităţile trebuie să se asigure că îi pot întreţine pe cei pe care îi împiedică să cerşească. În plus trebuie să dovedească existenţa unor reţele căci altfel riscă să piardă nişte procese şi să se facă de râs.

Se vede însă cu ochiul liber că este nevoie de un plan vast care să prevadă susţinerea tuturor acelora care ar putea fi extraşi din activităţile actuale şi că o campanie episodică cu câteva acţiuni de intimidare nu va aduce rezultate.