1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

O alegere unanimă

Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti7 noiembrie 2012

Raed Arafat a devenit ministrul care întrupează, în acelaşi timp, opoziţia categorică faţă de administraţia Băsescu, dar, paradoxal, şi puntea de dialog dintre USL şi Preşedinte.

https://p.dw.com/p/16eXi
Imagine: picture-alliance/OKAPIA

Preşedintele Traian Băsescu a semnat miercuri decretul privind numirea doctorului Raed Arafat în funcţia de ministru al sănătăţii. După o perioadă neclară în care primul ministru Victor Ponta a îndeplinit formal atribuţiile ministrului sănătăţii şi în care Raed Arafat a condus propriu-zis ministerul, creatorul sistemului SMURD a acceptat să asume oficial această demnitate publică.

Preşedintele nu putea avea obiecţii. După ce-i contestase meritele într-o manieră lipsită de eleganţă, şi-a cerut scuze. Gestul a fost reţinut cu atât mai mult cu cât preşedintele nu şi-a cerut scuze şi în alte situaţii, chiar dacă a avut motive să o facă. În plus PDL încercase să răstoarne situaţia în favoarea sa, căutând să-l convingă pe Arafat să accepte funcţia de ministru încă din perioada în care se dezbătea public prima variantă a legii sănătăţii. Doctorul a refuzat însă după cum a refuzat de mai multe ori şi după aceea.

Faptul că a acceptat în cele din urmă să devină ministru este foarte riscant desigur pentru propria sa reputaţie. Dar este un lucru bun pentru sistemul medical şi, nu în cele din urmă, pentru politică, căci Arafat a lucrat sub toate guvernele şi poate trece cu uşurinţă, în ciuda opiniile sale tari, drept un tehnocrat sută la sută. Arafat ca ministru al sănătăţii s-ar putea bucura de o anumită imunitate, care l-ar feri de contestaţia radicală a PDL în campania electorală. De altfel militanta PDL Sulfina Barbu a salutat imediat numirea lui Arafat, fără să facă economie de elogii: ”În sfârşit există un ministru responsabil la Ministerul Sănătăţii, un domeniu atât de important pentru România”.

Medicul Arafat poate construi aşadar un mediu neutru, impermeabil la tacticile politicianiste. Partidele, care după gafa preşedintelui s-au arătat deopotrivă de respectuoase faţă de creatorul sistemului SMURD, ar putea conlucra mai bine pentru realizarea unei reforme vitale.

E adevărat însă că abia după alegeri se poate pune problema reformei şi adoptării unei noi legi în domeniu, dar nu se ştie dacă doctorul Arafat va accepta să fie din nou nominalizat pentru portofoliul sănătăţii.