1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

O abordare onestă: alegerile anticipate

Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti28 august 2014

Alegeri anticipate locale: iată un posibil răspuns la presupusa criza de identitate politică din administraţia locală

https://p.dw.com/p/1D3Aw
Rumänien Bukarest Wahl
Imagine: picture alliance / dpa

În cele din urmă, Guvernul a adoptat ordonanţa cu privire la aleşii locali, cu singura modificare că a prelungit perioada în care aceştia vor putea opta pentru un alt partid de la 10 la 45 de zile. Într-o declaraţie care a prefaţat şedinţa de guvern, prim-ministrul a declarat că îşi asumă integral aceast act politic, care ar reprezenta, în opinia sa, şi o formă de reparaţie pentru primarii USL, înstrăinaţi după ruperea alianţei. ”Au candidat în 2012 alături de Ponta şi Antonescu ca să se trezească acum cu Blaga şi Iohannis”.

Argumentul acesta, deşi nu are nicio valoare juridică, nu ar trebui ignorat. PSD caută astăzi să recupereze ceva din pierderile înregistrate odată cu desprinderea PNL din alianţa electorală din 2012 şi trecerea în partea dreaptă. Există încă, probabil, un USL remanent, cu dimensiuni imprecise, care îşi caută o confirmare legală. Ne-am întrebat mereu ce s-a întâmplat la baza PNL după reorientarea declanşată de Crin Antonescu şi nu am obţinut răspunsuri precise. În anumite organizaţii locale, cum sunt cele din Bucureşti, militanţii PNL par împăcaţi cu noua situaţie şi chiar revigoraţi de apariţia lui Klaus Iohannis, care a schimbat ceva în ambianţa partidului, oferindu-i un nou impuls într-un mod discret, lipsit de convulsii. Căderea lui Crin Antonescu în planul al doilea a părut să fie la rândul ei asimilată uşor. Nu e clar întotdeauna dacă asistăm la o formă de înţelepciune colectivă sau la altă faţetă a frivolităţii care a însoţit mereu politica românească.

Dar nu peste tot e la fel. În provincie, aşa cum se întâmplă mereu, inerţia e mai mare şi schimbările de la centru sunt asimilate mai greu. Nu ar fi exclus să vedem primari PNL care pleacă la PSD, deşi pentru ei ar fi fost mai bine să fi apărut deja noul partid al lui Călin Popescu Tăriceanu. Dar convingerile şi sentimentele politice vor conta poate mai puţin în comparaţie cu oportunismul. Un primar nu ar risca să-şi părăsească partidul aruncând peste bord capitalul său de stăruinţă partinică, dacă nu ar avea promisiunea imediată a unor fonduri generoase pe care ar putea altfel să nu le primescă niciodată. Or, banii guvernului l-ar ajuta să-şi conserve stima şi influenţa personală şi să câştige poate un nou mandat. Conexiunile cu politica ”mare” sunt în aceste locuri imperceptibile şi totul se reduce la ambianţa şi relaţiile de putere locale.

Iată de ce PNL, mai cu seamă, are motive să se teamă. Primul-ministru nu a ascuns că ţinta sa sunt primarii PNL aleşi sub sigla USL. Ludovic Orban, a formulat de altfel un serios avertisment: ”Nu vom sta cu mâinile în san. În primul rând îi avertizez pe toţi aleşii locali care vor să schimbe partidul să nu facă lucrul acesta pentru că vom ataca în instanţă ordonanţa de urgenţă, iar printre solicitările pe care le vom face va fi şi aceea de pierdere a mandatului de către toţi aleşii locali care, în baza acesteia, au schimbat partidul politic”.

Într-adevăr, dacă ordonanţa adoptată joi de guvern va fi invalidată de Curtea Constituţională, primarii demisionari s-ar spune rigorilor legii din 2006, care îi privează de mandat. Mai înainte de a se declanşa o luptă pe teren instituţional şi juridic, asistăm la o luptă psihologică: guvernul ispiteşte, opoziţia ameninţă.

Din toate acestea se desprinde un tablou al administraţiei locale cu totul lipsit de demnitate. Au avut dreptate aceia care i-au descris pe primari ca pe nişte jalnici solicitanţi, aflaţi în bătaia tuturor vânturilor. Dacă nu ar fi fost aşa, nu ar avut nimeni a se teme şi nici guvernului nu i-ar trecut prin cap să dea o asemenea lege. Înclinaţiile rele proliferează mereu pe un teren slab.

În fine, declaraţia premierului Ponta şi insistenţa cu care îşi urmează proiectul ne arată că asistăm la o problemă reală în administraţie şi la tulburări care nu ar trebui subestimate. Dacă lucruruile stau cu adevărat aşa şi dacă nesiguranţa este atât de mare pe cât pretinde premierul, atunci cea mai bună soluţie ar fi alegerile anticipate, aşa cum a propus joi şi Monica Macovei. Într-adevăr, sentimentul politic al primarilor nu ar fi îndeajuns pentru a justifica o migraţie la alte partide, ar fi nevoie şi de o nouă consultare a alegătorilor. Reprezentativitatea, dacă despre ea este vorba, nu poate fi verificată şi confirmată decât prin noi alegeri. Cine îşi asumă riscul?