Noile „stenograme” PSD

Demisia lui Viorel Hrebenciuc, omul tuturor combinaţiilor reuşite, cum se credea, mai ales în afara partidului, dezvăluie că PSD are o capacitate de reacţie şi de repliere neaşteptată. Mulţi militanţi PSD, membri ai Parlamentului, au fost puşi sub acuzaţie, dar niciunul nu a demisionat. Pentru partid fusese o problemă gravă, dar se pare că nu una de importanţă strategică. În ciuda scandalurilor şi a presiunilor interne şi externe (vezi declaraţiile Victoriei Nuland), partidul nu a cedat, invocând, invariabil, suveranitatea parlamentului.

Dar de data aceasta miza este mai mare. Votul în plen asupra solicitării DNA de arestare preventivă ar fi fost programat în ultima săptămână a campaniei electorale, exact în momentul de vârf al atenţiei publice. Şi nu era vorba de un caz oarecare de trafic de influenţă, ci de tema centrală a suspiciunilor create în jurul PSD în ultimii ani, privitoare la amputarea deliberată a legislaţiei anticorupţie. Din transcrierile DNA furnizate presei reiese că Viorel Hrebenciuc încerca să-l convingă pe Dan Şova să elimine un articol dintr-o lege anticorupţie, adoptată de guvernul CDR în anul 2000. Era o lege despre care Viorel Hrebenciuc susţinea că este mai virulentă decât oricare alta, căci ţinteşte însăşi ierarhia partidelor şi care îl viza personal în dosarul retrocedărilor de la Bacău.

Legea făcuse pentru prima dată o conexiune între administraţie şi domeniul politic, descriind traseul traficului de influenţă şi mecanismele sale intime. Dar, după cum remarca însuşi Hrebenciuc, articolul cu pricina a rămas neutilizat câtă vreme probele au fost greu de administrat, devenind o piesă centrală în dispozitivul de luptă al parchetelor abia după ce interceptările convorbirilor au luat amploare. Pe scurt, a devenit, după cum se exprimă liderul PSD, un articol ”dărâmător”.

Dar dezbaterea acestui subiect în ultima săptămână a campaniei electorale ar fi proiectat cele mai grave suspiciuni asupra lui Victor Ponta însuşi. Putem bănui că partidul i-a cerut imperios lui Hrebenciuc să demisoneze şi că ezitările acestuia au fost curmate de anunţul făcut de preşedintele Camerei, Valeriu Zgonea. De fapt nu este de mirare că lucrurile s-au petrecut atât de repede, deoarece Hrebenciuc se dezvăluise în înregistrările publicate ca un manipulator cinic, cu opinii nu tocmai măgulitoare despre colegii săi. Poate la o privire mai atentă, sacrificarea lui Hrebenciuc nici nu a fost o operaţiune dureroasă, ci mai curând o uşurare şi nu e deloc sigur că va fi susţinut pe viitor. Liviu Dragnea apărea ca o figură ”negativă”, care ar trebui eliminată cu prioritate din cursa pentru preşedinţia partidului, Marian Oprişan trecea drept un vanitos manipulabil, Vanghelie cu totul nerecomandabil, Valeriu Zgonea evitabil şi aşa mai departe. Prin urmare, niciunul dintre cei evocaţi nu au motive să-l protejeze pe Viorel Hrebenciuc şi nici Victor Ponta, care a putut vedea mai clar cum ar fi putut pierde controlul asupra partidului. E de bănuit că, în ciuda declaraţiilor sale, premierul este preocupat să conserve capacitatea de a conduce PSD-ul şi de a imprima guvernării direcţia pe care o doreşte.

În fine, e totuşi surprinzător că Victor Ponta nu s-a delimitat de toţi complotiştii, continuând să manifeste o mare simpatie faţă de Dan Şova. Acesta pare a rămâne mai departe protejatul său. Relaţiile din interiorul grupării sunt, pesemne, ceva mai complicate.