"Ne expiră timpul în Ucraina"

Deutsche Welle: Aparent situaţia este departe de a se calma în estul Ucrainei. Credeţi că există riscul unei escaladări?

Liana Fix: După părerea mea, riscul este de 50 la sută. Înţelegerea de la Geneva nu a constituit un prim pas în direcţia detensionării, în ciuda tuturor speranţelor. Înţelegerea este interpretată atât de diferit de cele două părţi, încât nu există convingeri împărtăşite referitoare la tabăra responsabilă pentru aplicarea măsurilor convenite şi monitorizarea lor. Nici în privinţa calendarului de aplicare a măsurilor nu există o interpretare unitară.

DW: Ce grupări, oficiale şi neoficiale, joacă între timp un rol în conflictul din Ucraina?

L. F. : În estul ţării există într-adevăr cetăţeni organizaţi. Ei vor să apropie mai mult estul Ucrainei de Rusia. Dar aceştia nu sunt la fel de numeroşi ca şi în Crimeea. Apoi, există unităţi înarmate în estul Ucrainei. Membrii acestora spun că aparţin unor miliţii independente din estul Ucrainei. Este însă foarte posibil să primească sprijin de la Moscova. Apoi, la Kiev există grupări naţionaliste. Pe de-o parte partidul Svoboda, o prezenţă mai veche pe eşichierul politic. Popularitatea acestei formaţiuni s-a diminuat însă considerabil, potrivit sondajelor. De asemenea, există Sectorul de Dreapta. Activitatea acestui grup de extremă dreaptă este mereu adusă în primplan de Rusia. Dar influenţa Sectorului nu trebuie exagerată. Membrii grupării nu au rădăcini în societatea ucraineană şi nu se pot legitima cu o tradiţie îndelungată.

DW: Se poartă în acest conflict negocieri cu grupările potrivite?

L. F. : În principiu, da, fiindcă Rusia exercită o influenţă masivă. Dar, atât timp cât Rusia nu recunoaşte asta, negocierile cu Moscova privindu-i pe separatiştii din estul Ucrainei nu vor da niciun fel de roade. Iulia Timoşenko a propus la Kiev organizarea unei mese rotunde, la care să ia loc şi separatiştii. Dar propunerea a fost întâmpinată cu mari rezerve, fiindcă li s-ar recunoaşte implicit separatiştilor statutul de parteneri de negociere. Apoi, nu există siguranţa că separatiştii ar vorbi în numele majorităţii locuitorilor din estul Ucrainei. Ar putea fi şi numai un grup redus numeric, dar radical, interesat de provocări şi nu de identificarea unei soluţii stabile pe termen lung.

DW: Ce pârghii ar mai putea acţiona occidentul acum? Ce ar mai putea face?

L. F. : Sancţiunile economice împotriva Rusiei sunt încă de actualitate. Cel de-al treilea palier de sancţiuni ar putea intra în vigoare în cazul în care există o imixtiune clară rusească în estul Ucrainei. Deocamdată, aşa ceva nu se poate dovedi oficial. Personal, consider că este important să fie trimişi mai mulţi observatori în estul Ucrainei. Numai astfel s-ar putea afla cine ce face la faţa locului şi cât de important este sprijinul populaţiei pentru acele acţiuni. Chestiunea fundamentală este următoarea: cine îi spriijină pe separatişti? Fiindcă dovada implicării active a Rusiei lipseşte în continuare.

DW: Ce rol vor juca apropiatele alegeri?

L. F. : Alegerile prezidenţiale din 25 mai sunt decisive pentru stabilizarea Ucrainei. Până acum, guvernul de la Kiev a tot fost acuzat că este ilegitim. Dacă ar exista un preşedinte legitim, acesta ar trebui recunoscut ca partener de negocieri. Rămâne de văzut dacă separatiştii din estul Ucrainei şi Rusia au interes pentru desfăşurarea paşnică a alegerilor. S-ar putea să nu-şi dorească deloc alegeri şi să facă totul pentru a le împiedica. Probabilitatea ca alegerile să fie câştigate de un candidat pro-rus nu este oricum prea mare.

DW: Ce rol ar trebui să joace Germania în relaţiile UE-Rusia?

L. F. :Guvernul german a acţionat până acum cu mare chibzuinţă. Mă întreb însă dacă e înţelept să renunţi la cel mai important atu pe care îl ai - sancţiunile economice - spunând din capul locului că eziţi să-l arunci în joc. Mai ales că nu prea ai la dispoziţie alte pârghii. Germania ar face bine să nu renunţe la cartea sancţiunilor.

DW: Este lipsa certitudinilor principalul impediment în calea soluţionării crizei din Ucraina?

L. F. : Există deja numeroase certitudini, dar ele nu sunt autorizate. Nu dispunem de o instanţă care să afirme, de exemplu, că trupele din Slaviansk sunt alcătuite din cetăţeni ai Federaţiei Ruse. Jurnaliştii contribuie mult la elucidarea situaţiei, dar asta nu e suficient pentru tratative. Cu cât dăm mai mult dovadă de reţinere şi ezităm, cu atât e mai simplu pentru cealaltă parte să-şi aplice planurile. Am putut deja constata asta în Crimeea. Cu cât stâm şi ne gândim mai mult dacă e vorba sau nu de soldaţi ruşi, cu atât se măreşte spaţiul de manevră al celor de la faţa locului. Prin tergiversare nu obţinem nimic. Ar trebui să ne grăbim, fiindcă altminteri ne vom trezi în estul Ucrainei în faţa faptului împlinit. La fel a fost în Crimeea, unde nu mai putem schimba nimic.

Liana Fix este expertă în cadrul Societăţii Germane pentru Politică Externă din Berlin. Ea lucrează la Centrul de Studii pentru Europa Centrală şi de Est al Fundaţiei Robert Bosch.