1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Mândria lucrului bine făcut

Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti20 octombrie 2014

”România lucrului bine făcut” şi ”Mândri că suntem români” sunt mesaje care nu se exclud. Este chiar o împrejurare politică nefericită că asistăm la disjungerea unor mesaje cu valoare complementară.

https://p.dw.com/p/1DYdT
Imagine: picture-alliance/dpa

Am remarcat o obiecţie intersantă la sloganul ”România lucrului bine făcut”. La fel ca în cazul lui Barack Obama (Yes, we can!), acest enunţ ar fi prea vag şi ar miza pe forţa subînţelesurilor multiple şi nedefinite. Într-adevăr, Obama nu explicitase, preferând să-şi lase partizanii să priceapă şi să spere ce vor. E o tactică politică eficientă, chiar dacă nu e cu totul cinstită. Dacă ai spune exact ce vrei să faci, s-ar putea să nu te mai voteze decât o mică parte a alegătorilor. Cu toate acestea, este imposibil să interzici vagul şi tactica sugestiei în campania electorală. Poţi interzice finanţarea din anumite surse, dar stilul exprimării rămâne proprietatea inalienabilă a candidaţilor.

Totuşi am putea face ceva împotriva tacticilor înşelătoare. Am putea observa că unele enunţuri vagi evoluează pe un teren al libertăţii totale, fiind practic un îndemn la ilimitare, aşa cum a fost şi enunţul celebru al preşedintelui american. În particular, enunţul lui Obama a fost şi o aluzie la votul rasial inhibat de puternice complexe de inferioritate, un apel la curaj şi la dezinhibare, dar sensul a variat de la un asculător la altul, trezind nenumărate alte forme de îndrăzneală. Adică, a fost un fel de a spune că putem schimba lucrurile în sensul dorit, deşi dorinţele noastre sunt destul de nelămurite.

Prin urmare, ori de câte ori, întâlnim aceste mesaje vagi, cu prea multe subînţelesuri ”eliberatoare”, există motive de mefienţă. În cazul lui Obama, cei care ar fi dorit schimbări spectaculoase au fost mai dezamăgiţi decât conservatorii.

Revenind la campania românească, putem admite că ”România lucrului bine făcut” nu se referă la un lucru anume, dar cu toate acestea subtextul său nu invită la ”eliberare”, ci, dimpotrivă, îi cheamă pe toţi să depună mai multă rigoare în ceea ce fac. Klaus Iohannis nu spune ”Faceţi, băieţi, orice, numai faceţi!”, ci ”Faceţi bine ceea ce faceţi!”

Am putea observa cu această ocazie cât de bine s-ar potrivi, (într-un plan care transgresează diferenţele politice actuale) mesajul premierului Ponta cu cel al primarului de la Sibiu. Aflat în campanie printre românii din Italia, Victor Ponta a spus: ”Este important să ţinem cât mai mult la mândria noastră şi la modul în care suntem trataţi ca români.” Dacă îi convingem pe cât mai mulţi români să fie mai uniţi, în felul acesta vom fi toţi mai puternici!”.

Premierul a atins un punct sensibil. Unii nu se regăsesc în mesajul primului-ministru, deoarece caută să se distingă pe cont propriu şi refuză să intre ”în serie”, totuşi cei mai mulţi au înţeles cu siguranţă sensul acestui mesaj. Dar cum să ţinem la mândria noastră altfel decât prin ”lucrul bine făcut”? ”România lucrului bine făcut” şi ”Mândri că suntem români” sunt mesaje care nu doar că nu se exclud, dar care merg perfect împreună ca şi cum ar fi gândite de aceeaşi persoană. Este chiar o împrejurare politică nefericită că asistăm la disjungerea unor mesaje care par să fie părţi ale aceluiaşi întreg.

Totuşi trebuie să arătăm că cele două părţi nu sunt cu totul simetrice. Poţi face lucrurile bine, fără să proiectezi acest fapt la nivel naţional, dar nu poţi proiecta o identitate naţională puternică fără să te bazezi pe un lucru bine făcut. ”Mândria de a fi român”, fără a fi un mesaj naţionalist detestabil, aşa cum susţin unii, este vag şi alunecos, căci adună laolaltă tot felul de lucruri fără nicio ierarhie de valoare şi permite solidarizări impure. Dacă sloganul lui Obama, deschidea un câmp aspiraţional nelimitat şi, prin urmare, nerealist, sloganul lui Victor Ponta permite constituirea sentimentului identitar la nivelul cel mai de jos şi prin urmare nerecomandabil. Exigenţa „lucrului bine făcut” are însă calitatea că poate limita solidarizările, orientându-le selectiv.

Oricât de puternic ar fi spiritul egalitar de astăzi, mai funcţionează, din fericire, într-un plan subsidiar, admiraţia pentru performanţă, cu ierarhia valorică implicată. Nimeni nu ierarhizează pe faţă, dar o face totuşi în subtext. E ceva irepresibil în ciuda tuturor apelurilor la nivelare şi dacă în planul discursului corect oficial, ierarhiile sunt negate cu multă grijă, ele vor fi cu atât mai puternic exprimate în forme colaterale. ”Peste tot încerc să spun că românii sunt un popor demn, care merită respectat”, a mai spus în Italia, premierul Victor Ponta. Ca aspiraţie este perfect legitim. Dar dincolo de suprafeţe şi convenienţe, lumea nu va respecta niciodată decât ”lucrul bine făcut”.