1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Miză mare, actori mici

George Arun29 august 2014

Mesajul principal al campaniei electorale pentru prezidențiale va fi fără îndoială “antibăsismul”.

https://p.dw.com/p/1D3Hi
Imagine: bahrialtay - Fotolia.com

Antibăsismul a devenit cel mai credibil program prezidențial, nu doar pentru votanții stîngii pesediste, ci și pentru electoratul de dreapta, în mare parte dezamăgit de ultimele jocuri politice ale președintelui, culminînd cu impunerea Elenei Udrea drept candidat al PMP la prezidențiale. Mulți dintre votanții cu convingeri de dreapta vor sta însă acasă, refuzînd în felul acesta să aleagă, ca de atîtea ori, “răul cel mai mic”.Pentru ei, o sabotare a alegerilor prezidențiale ar fi primul pas către normalitate, luînd în considerare profilul politic și moral al candidaților.

Tot ce a putut produce clasa politică pentru ocuparea funcției supreme în stat ar merita o prezență la vot de doar cîteva procente. Ar fi o lecție cu consecințe dintre cele mai grave pentru politicienii noștri. Ipoteza este însă nerealistă, pentru că mașinăriile electorale ale partidelor și alianțelor politice vor funcționa ca de fiecare dată și vor mobiliza alegătorii la urne. Atît timp cît primarii au la îndemînă o mulțime de instrumente de influență asupra alegătorilor, de la acordarea ajutoarelor sociale la șantaj, masa critică a populației cu drept de vot, mai ales din mediul rural, va răspunde disciplinat chemării stăpînilor din administrația locală.

Întrebarea „Eu cu cine votez?” este pentru o mare parte a electoratului mai motivată ca oricînd. Un răspuns ar trebui să-l avem punînd față în față profilurile principalilor candidați, Victor Ponta și Klaus Iohannis. Mă tem însă că alegătorul lucid nu poate ieși din dificultate.

Și iată de ce: Victor Ponta promite că va aduce pacea socială, va respecta instituțiile statului și nu va abuza de putere odată ajuns președinte. Dar toate acestea sînt infirmate de cei peste doi ani de cînd conduce guvernul. În toate prezențele televizate a fost mesagerul antibăsiștilor care au votat pentru demiterea președintelui în 2012, punîndu-i în același timp la colț pe cei care au boicotat referendumul. Odată ajuns prim ministru, multe instituții ale statului au trecut printr-un cutremur devastator, ce ar fi putut să ne întoarcă în epoca Iliescu, dacă nu ar fi intervenit Comisia Europeană, impunînd respectarea unor angajamente ferme și fără echivoc. În fine, poate fi crezut Victor Ponta că odată ajuns președinte nu va abuza de putere, în condițiile în care avînd o majoritate parlamentară uriașă a guvernat prin ordonanțe de urgență și nu prin legi dezbătute și aprobate de Parlament? Răspunsul e la îndemîna oricui.

În ceea ce-l privește pe Klaus Iohannis, o întrebare ar trebui să stăruie mai mult în fața alegătorilor. Cum de a ajuns primarul Sibiului într-un timp atît de scurt liderul și candidatul principal al opoziției de dreapta? Nelămurirea pornește de la ieșirea la sfîrșitul lunii februarie a PNL de la guvernare și ruperea USL. Înaintea acestei decizii, Crin Antonescu declara: “România va avea un guvern USL cu Klaus Iohannis vicepremier și ministru de Interne, fie nu va mai avea un guvern USL, ci va avea ce va cîrpi domnul Ponta.” Chiar atît de mare era miza Klaus Iohannis încît partidul să voteze în bloc renunțarea la ospățul puterii? De aici încolo drumul lui Iohannis pînă la șefia PNL pare a fi fost netezit chiar de Crin Antonescu.

O clarificare, tardivă, s-ar putea să avem abia după ce Victor Ponta se va instala la Cotroceni.