1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Minciunile episcopului din altarul de la Limburg

Cristian Ştefănescu11 octombrie 2013

Episcopul german Tebartz-van Elst trebuie să compară în faţa instanţei, acuzat fiind de mărturie mincinoasă. Aceasta, după ce a şocat enoriaşii cu o investiţie de peste 30 de milioane de euro în reşedinţa episcopală.

https://p.dw.com/p/19xvb
Episcopul Franz-Peter Tebartz-van ElstImagine: picture-alliance/dpa

Este una dintre cele mai frumoase privelişti de pe traseul întregii autostrăzi A3, care traversează Germania de la graniţa cu Olanda, în vest, până la cea cu Austria, la Passau, în sud-est: oraşul Limburg, dominat de catedrala sa impunătoare şi întins la picioarele unui viaduct, peste una dintre văile line ale landului Hessa. În eparhia Limburg, însă, prima poruncă se cam îndepărtează de Scriptură şi pare a fi scrisă în favoarea cezarului. Puterea episcopului este sacralitatea absolută; iar episcopul Franz-Peter Tebartz-van Elst îşi apără instrumentarul puterii prin metode pe care biserica nu ar trebui să le binecuvânteze.

De câteva zile, eparhia Limburg este în centrul unui scandal generat de costurile modernizării sediului episcopal. Reşedinţa lui Tebartz a fost supusă unei operaţiuni de întinerire care a costat cel puţin de 31 de milioane de euro - de şase ori mai mult decât estimase episcopatul atunci când a solicitat demararea lucrărilor. La aflarea veştii, mulţi dintre enoriaşi i-au întors spatele episcopului - şi chiar mai mult: o parte au ales să întoarcă definitiv spatele bisericii. În fond, declarându-se catolici (sau de orice altă confesiune recunoscută oficial ca manifestare religioasă comunitară în Germania), cetăţenii Republicii Federale plătesc, prin intermediul fiscului, funcţionarea respectivelor biserici. Altfel spus, oamenii care şi-au căutat alinarea sufletească într-o instituţie cu valenţe de psiholog au descoperit că plătesc o şarlatanie - sau, în cel mai fericit caz, confortul deloc creştinesc al unor persoane care, întâmplător sau nu, au ajuns să păstorească o comunitate creştină.

Confruntat deja cu cereri de demisie, episcopul Tebartz trebuie să facă, de acum, faţă şi unei confruntări cu instanţele: procuratura din Hamburg a deschis o anchetă pe numele înaltului prelat, acuzându-l de mărturii mincinoase - două la număr.

În urmă cu puţini ani, pe când la Vatican încă nu se instalase, în scaunul pontifical, latino-americanul Francisc, episcopia din Limburg propunea bisericilor pe care le avea în subordine o politică de austeritate care să permită economisirea a 32 de milioane de euro. Aceasta reprezintă, cu o mică marjă de eroare, întocmai suma pe care, fără să dea nimănui socoteală, episcopia i-a cheltuit întru modernizarea reşedinţei lui Tebartz. Conform propriilor date oficiale, episcopia Limburg a dispus anul trecut de un buget de 200,2 milioane de euro. Din aceşti bani, 167,1 milioane provin tocmai de la enoriaşi, prin impozitul bisericesc.

Limburger Dom
Domul din LimburgImagine: Fotolia

Dirk Tänzler, preşedintele Federaţiei Tineretului Catolic German (BDKJ), susţine, făcându-se vocea colegilor săi din episcopia Limburg, că graniţa suportabilului a fost depăşită. "Acţiunea procuraturii este un aspect - dar nu singurul pentru care oamenii de acolo nu îşi pot imagina cum ar mai putea colabora cu acest episcop", povesteşte Tänzler, într-o discuţie purtată cu reporterii Deutsche Welle. Cu două săptămâni în urmă, organizaţia de tineret îi transmisese aceluiaşi înalt prelat o scrisoare deschisă în care îi reproşa calitatea precară a personalului din conducerea episcopiei. "Credinţa nu poate fi treansmisă astfel mai departe", se arăta în scrisoarea BDKJ. Dar nu doar tinerii au o problemă cu Tebartz. Unul dintre parohii subordonaţi episcopiei Limburg, Hubertus Janssen (acum în vârstă de 75 de ani), a criticat de-a lungul vremii stilul de a conduce al lui Tebartz: "Îmi pare, în acest moment, că episcopul trăieşte într-o lume numai a lui, este rupt de realitate şi nici măcar nu mai este în stare să o înţeleagă". Janssen îşi aminteşte cum, într-o emisiune televizată, episcopul a vorbit foarte convins de faptul că "îi este imposibil să greşească", pentru că "simte cum Dumnezeu îl foloseşte ca instrument".

Episcopul a început, de altfel, să stârnească rumoare la puţină vreme după instalarea în funcţie. În 2008 cerea creşterea contribuţiilor parohiale la bugetul episcopal; după ce preoţii au cerşit printre enoriaşi, lumea avea să afle, din presă, că la Limburg urma să fie construită o nouă reşedinţă episcopală, costând cinci sau şase milioane de euro. Au început să apară nemulţumirile în comunitatea catolică - însă Tebartz avea să decidă îndepărtarea oricărui preot critic. Şi, pentru a nu avea surprize cu membrii consiliului episcopal, Tebartz a decis să nu mai organizeze alegeri ci să reconfirme, prin propria autoritate, vechea administraţie eparhială. În acest context autoritarist, lucrurile au evoluat într-o deplină opacitate până când, cu puţine zile în urmă, s-a aflat că, în realitate, costurile reşedinţei din Limburg au sărit de 30 de milioane de euro.

În mod paradoxal, în ciuda diverselor semnale, nici Conferinţa Cardinalilor germani, nici Vaticanul nu au intervenit cu fermitate în derulările de la Limburg - mai ales că, în 2008, aceeaşi episcopie a mai avut probleme cu transparenţa: coordonatorul contabilităţii fusese găsit vinovat pentru deturnarea a circa cinci milioane de euro. În plus, există o visterie ascunsă a episcopiei din Limburg: în 1827, principele Wilhelm de Nassau i-a oferit episcopului din epocă o întreagă avere pentru a-i facilita acestuia "o viaţă care să-i permită să îşi vadă liniştit de misiunea sa creştină". Episcopia de Limburg refuză să ofere informaţii despre valoarea actuală a respectivei donaţii, estimările externe vorbind despre zeci de milioane de euro.