Merkel merge la Moscova la capătul unui an dificil pentru relaţiile bilaterale

Merkel nu a prea apucat să se vadă cu omologul ei moscovit, de când ex-preşedintele Dmitri Medvedev a redevenit prim ministru. La invitaţia şefei Executivului de la Berlin, întrevederea programată pentru 31 mai undeva la Marea Baltică a fost onorată de un adjunct al lui Medvedev. O zi mai târziu, cancelara germană l-a primit, preţ de câteva ore, la Berlin, pe Vladimir Putin, deşi liderul de la Kremlin semnalizase, iniţial, că va alege ca prime destinaţii în noul său mandat Belarusul şi Kazahstanul.

La fel de tulbure este şi relaţia dintre preşedintele Republicii Federale, Joachim Gauck, şi omologul său rus. Fostul preot şi activist anti-comunist ar fi trebuit să participe la manifestările ocazionate de deschiderea anului Germaniei în Rusia - dar nu este chiar un secret faptul că Gauck mai degrabă nu îl simpatizează pe fostul ofiţer KGB Vladimir Putin, staţionat ani de zile la Dresda, în defuncta RDG. Oficialii nu se încumetă să comenteze subiectul - dar jurnaliştii şi observatorii politici nu au nici un fel de reţinere în a spune lucrurilor pe nume. Una peste alta: nu se ştie când şi dacă va merge Gauck la Moscova, nici dacă îl va primi la Berlin pe Putin sau când o va face.

Tensiunile bilaterale au început imediat după alegerile parlamentare din decembrie 2011, când ministrul german de Externe Guido Westerwelle a vorbit despre nevoia de a verifica veridicitatea acuzaţiilor de fraudă electorală aduse organizatorilor scrutinului rus. Nici în martie 2012, la vremea alegerilor prezidenţiale, Guvernul de la Berlin nu s-a sfiit să vorbească despre nerespectarea standardelor internaţionale. Apelul cancelarei Angela Merkel de modernizare politică şi socială a Rusiei a rămas fără ecou; dimpotrivă, chiar: de la revenirea lui Vladimir Putin la Kremlin au fost restrânse o serie de libertăţi civile, cum ar fi dreptul la liberă asociere şi cel la protest, iar organizaţiile non-guvernamentale sunt tratate ca agenturi străine, în cazul în care primesc finanţări din afara Rusiei.

Oala a dat în clocot când, în august 2012, cele trei membre ale trupei Pussy Riot au fost condamnate la detenţie într-un lagăr de muncă pe motiv de instigare la ură religioasă - pentru că şi-au permis să cânte, într-o biserică, o pesudo-rugăciune punk în care cereau Fecioarei Maria să scape Rusia de Vladimir Putin. Însăşi Angela Merkel a criticat decizia instanţelor ruseşti, pe care a calificat-o "incompatibilă cu valorile europene".

La fel ca şi în cazul valorilor democratice, Germania şi Rusia au opinii diferite şi în ce priveşte evoluţiile din Siria. În primăvară, Guido Westerwelle avertiza că Rusia se plasează "de partea greşită a istoriei" dacă va continua să susţină regimul lui Bashar al-Assad. Serghei Lavrov, şeful diplomaţiei de la Moscova, a replicat, câteva zile mai târziu, chiar la Berlin, apreciind că nu Westerwelle este cel ce scrie istoria. Se pare că, la întâlnirea din 1 iunie, Merkel l-ar fi rugat pe Putin să îi ofere azil lui Assad. "Am luat propunerea ca pe o glumă", a comentat ulterior Lavrov. Nu la fel de veselă a părut diplomaţia rusă când un înalt demnitar german sugera că Rusia nu vrea schimbare la Damasc pentru a nu-şi pierde ultimul bastion din lumea arabă.

Andreas Schockenhoff, amintitul înalt demnitar, este responsabilul guvernamental federal pentru relaţia cu Moscova şi a generat, cu observaţiile sale pe marginea lacunelor statului de drept şi a deficitelor democratice din Rusia, un document prin care Parlamentul de la Berlin (Bundestagul) se pronunţă, într-o rezoluţie votată chiar pe 9 noiembrie, extrem de critic la adresa Kremlinului. Care Kremlin a mers până la a cere Berlinului să îl demită pe Schockenhoff.

O atmosferă, iată, prefigurând prea puţine lucruri promiţătoare pentru întâlnirea de duminică de la Moscova dintre Angela Merkel şi Vladimir Putin.