Marea dezamăgire

Cu 75 de ani în urmă, în ultima clipă, cu doar o lună înaintea pogromului din 8 noiembrie, din cinic supranumita „noapte de cristal”, familia lui Fritz Stern părăsea Europa, îndreptîndu-se spre America. Intelectuali evrei de cultură germană, convertiţi la protestantism, părinţii viitorului istoric au avut clarviziunea necesară spre a se salva la timp de urgia ce avea să vină.

Fritz Stern nu s-a despărţit în spirit şi nici în faptă de limba şi cultura germană, iar după 1945 a devenit unul din cei mai vajnici, sinceri şi convinşi promotori ai relaţiilor americano-germane. Acest angajament conferă o pondere suplimentară, un ecou mai larg judecăţilor critice la adresa Americii, emise în contextul scandalului NSA şi al episodului „ascultării” pînă şi a telefonului cancelarei Angela Merkel.

Coincidenţă sau nu, în plin scandal NSA, la New York i-a fost decernată istoricului Fritz Stern o nouă distincţie, Premiul Volker şi Margret Sander, menit să onoreze meritele deosebite în promovarea relaţiilor culturale americano-germane. La ceremonia decernării, nonagenarul Helmut Schmidt, fostul cancelar german şi prieten de-o viaţă cu Fritz Stern, într-o alocuţiune video, l-a desemnat pe laureat şi implicit, a calificat mesajul operelor şi angajamentul său, drept indispensabilul glas al libertăţii şi păcii. Ceea ce înseamnă că spusele lui Fritz Stern se cuvin ascultate cu şi mai multă luare aminte cînd ele se referă la cea mai gravă criză postbelică pe care o traversează relaţiile americano-germane. A asculta telefonul cuiva este un act criminal şi nebunesc. Intreaga încredere reciprocă între parteneri este în pericol iar antiamericanismul latent din mai multe state europene este iarăşi reactivat. Cu toţii trebuie să ne străduim să restabilim această încredere. Avem enorm de lucru, a declarat istoricul american citat de agenţiile de presă. De altfel şi marile ziare germane au rezervat momentului decernării Premiului Volker şi Margret Sander un spaţiu editorial pe măsură, publicînd, ca de pildă FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG şi fragmente din elogiile rostite de laudatori.

La mai bine de o săptămînă după ceremonia desfăşurată la New York, cotidianul NEUE ZÜRCHER ZEITUNG reproduce, într-un amplu articol, cîteva din declaraţiile lui Fritz Stern pe marginea scandalului NSA, ale cărui dimensiuni sunt şi o expresie a unei Americi dezamăgite de ea însăşi. Ceea ce nu face mai puţin reprobabilă tratarea de către serviciile secrete americane a Angelei Merkel ca şi cum şefa guvernului german ar fi fost un duşman. Or, acest derapaj are cauze mai adînci pe care Fritz Stern le şi identifică parţial.

Pe de o parte este greaua moştenire lăsată preşedintelui Obama de către fosta administraţie, războiul din Irak şi cel din Afganistan, pe de alta, criza financiară care a zguduit încrederea americanilor în instituţiile bancare şi de stat. Materialismul, împotriva căruia deja în 1853 în cartea sa despre America, Alexis de Tocqueville îl reproba, domină azi societatea americană. Spiritul civic se anemiază, autorităţile morale sunt absente. Lumea este decepţionată de America, de spulberarea mitului unei naţiuni libere şi hegemone. Toate acestea generează în politica internă americană o criză de încredere. Fritz Stern atrage atenţia şi asupra antiamericanismului şi a sentimentului unei superiorităţi morale pe care germanii îl cîştigă în urma întregului scandal NSA.

Dar nu cumva atît de empatic invocata prietenie germano-americană a fost şi rezultatul unor interese comune într-o alianţă se întreabă Stern, amintind că prietenia este o categorie în relaţiile interumane nu şi în politică. Chiar dacă alianţa germano-americană se datorează nu neapărat în ultimă instanţă şi Armatei Roşii, ea s-a bazat pe un considerabil capital de încredere.

Iar faptul că serviciile americane de spionaj şi-au executat „misiunile” chiar şi în apropierea Porţii Brandenburg, un topos simbolic al Capitalei germane, dovedeşte o enormă ignoranţă istorică.

Dar de ce, după toate cele întîmplate, americanii au rămas atît de „cool”? Germanii sunt mai sensibili faţă de operaţiunile de supraveghere, menţionează istoricul american, amintindu-şi de anii terorii naziste prin care el şi familia sa au trecut. la rîndul ei, Angela Merkel şi-a petrecut copilăria şi tinereţea în RDG.

Cît despre americani, după 9/11 ei au devenit extrem de sensibili la factorii de securitate şi prin urmare foarte toleranţi faţă de activităţile de supraveghere.

Dar, reaminteşte Fritz Stern, cine aşează securitatea deasupra libertăţii nu o merită nici pe una nici pe cealaltă. Sau, cu alte cuvinte, le pierde pe amîndouă. Marele pericol al viitorului apropiat, Fritz Stern îl întrevede în o genială tehnologie dezlănţuită, care dispune de toate mijloacele dar care este cu totul scăpată se sub control.