Manipulatorii la lucru

Reţelele securiste şi naţional-comuniste din solda noii oligarhii aflate în prezent la putere sunt bine mersi la lucru, aşa cum au fost şi în ultimele decenii. La fel şi succesorii fostului departament de propagandă şi dezinformare al poliţiei politice ceauşiste.

Cum în România opoziţia e firavă, tunurile profesioniştilor inducerii în eroare se concentrează pe fazele mai vechi ale istoriei comunismului, precum şi pe ziarişti şi experţi independenţi care îndrăznesc să-i contrazică pe mai-marii USL-işti în privinţa loviturii de stat din 2012. Ori se raportează critic la continuarea puciului, cu alte mijloace, mai paşnice şi constituţionale, în 2013.

Jurnaliştilor insuficient de docili li se vandalizează imaginea publică. Li se exagerează posibile scăpări. Li se inventează altele. Li se atribuie în continuare, inclusiv în wikipedia, ori publicaţii precum Cotidianul şi Caţavencii biografii, declaraţii, nume, cariere, ori idei parţial sau integral fictive. Am reliefat în repetate rânduri că alături de mulţi alţii, atât eu însumi cât şi Deutsche Welle am intrat în vizorul dezinformatorilor de serviciu.

Dacă ziariştilor incomozi li se pot fabrica şi nişte responsabilităţi abisale pentru faza de istorie românească mutilată de comunişti şi securişti e bine. Dacă nu, se mistifică aportul real sau imaginar al rudelor lor la edificarea regimului comunist în România.

În acest scop are loc o joacă deloc nevinovată de-a cuvintele. Cine a fost de pildă „nomenclaturist?” Cine a fost comunist "prosovietic" sau „antisovietic”? Cine, dintre comunişti ori securişti, a fost „patriot”?

Evident, manipularea fără jenă a acestor termeni, selectaţi şi aplicaţi cu totul arbitrar rudelor ziariştilor nepătaţi, dar inconfortabili, e menită să torpileze credibilitatea familiei celui care nu este „cu noi”. Şi prin ea a celui care se vede portretizat ca fiind, chipurile, nu împotriva puciului USL, ci „împotriva României”.

În răstimp, se încearcă ad infinitum şi ad nauseam captarea curentului xenofob, rasist, antisemit şi ultranaţionalist prin ridicarea pe piedestal a turnătorilor şi securiştilor ceauşişti, împreună cu activiştii comunişti „naţionalişti”, descrişi ca fiind prezumtivi adversari ai ruşilor, ungurilor, sau ai comuniştilor evrei.

Minciuna are, totuşi, picioare scurte. Oricât de abile ar fi aceste oribile bătălii de imagine, ele nu pot denatura şi înşela în veci pururi, nici transforma în opusul lor atentatele postcomuniste la separaţia puterilor în stat, la independenţa justiţiei, la democraţie şi la statul de drept.