Mai bine mai târziu decât niciodată

Formaţiunea apărută, în mod salutar, spre a umple lacuna creată de discreditarea unui PDL blatist, în formula Blaga, a publicat „Bilanţul negru” al guvernării USL. Conform site-ului ziare.com, care publică acest bilanţ, partidul cere demisia premierului Victor Ponta.

Această revendicare constituie o concluzie logică după orice trecere în revistă a masei de contraperformanţe de care s-a făcut vinovată actuala guvernare. Fiindcă e vorba, potrivit Mişcării Populare, de „cel mai întunecat bilanţ cunoscut de vreun guvern al României după 1989”.

Printre eşecurile şi erorile puterii în frunte cu Ponta şi Antonescu, PMP evocă includerea în executiv a nu mai puţin de 12 miniştri, care au trebuit trimişi cu toţii la plimbare, deşi făceau parte din „cel mai cinstit şi mai profesionist guvern” promis anterior de şeful acestui cabinet.

Membrii Mişcării Populare nu se mulţumesc să amintească de puciul orchestrat anul trecut de USL, ca şi de neobţinerea aderării la Schengen, ci deplâng şi ceea ce afirmă a fi costurile în valoare de „3 miliarde de euro” ale acestei lovituri de stat. Concomitent, PMP regretă distrugerea Institutului Cultural Român, emiterea unui număr record, de 160 de ordonanţe de urgenţă, precum şi existenţa altui număr record de primari USL-işti incompatibili.

În fine, Partidul Mişcarea Populară critică eşecurile economice ale unui executiv care sporeşte povara taxelor, dar ar fi ratat, potrivit criticilor săi, nu doar privatizarea Oltchim, şi, probabil, trecerea în proprietate particulară a CFR marfă, ci şi alte obiective majore, între care reducerea şomajului, care a crescut cu un procent în ultimul an.

PMP omite, fireşte, să includă în bilanţul său că nici guvernele anterioare n-au fost perfecte, că şi ele au greşit jalnic la unele din aceste capitole, în special la atragerea de fonduri europene, precum şi la combaterea evaziunii fiscale, că şi ele, în fine, au condus printr-un exces de ordonanţe de urgenţă.

Dar, această omisiune, firească pentru o grupare aflată în opoziţie, nu contrazice defel adevărul amar al îndreptăţitelor critici la adresa guvernării Ponta. Al cărei bilanţ, denotând „o proastă guvernare” ce „se reflectă în viaţa de zi cu zi a românilor” nu e „catastrofal” doar potrivit PMP. Ci, în mod obiectiv. Cu atât mai mult cu cât, precum cireaşa de pe tortul unei incompetenţe generalizate, şeful guvernului nu s-a putut apăra în mod credibil de acuzaţia de a fi un plagiator impenitent.

Deschisă rămâne o singură întrebare. De ce, dacă facem abstracţie de nişte salutare luări de poziţiei ale lui Mihai Răzvan Ungureanu, a fost oare nevoie de apariţia PMP pentru ca un asemenea bilanţ să fie prezentat atât de clar, de simplu, de coerent şi pe înţelesul tuturor românilor?

Bine (pentru democraţie cel puţin) că mai există în România opoziţie, chiar dacă s-a manifestat tardiv. Fiindcă părea că s-ar fi evaporat pe veci.

Unii români mai speră ca PMP să-şi dea la rândul său publicităţii propria viziune, propria construcţie economică şi propriul program. Pentru că societatea are nevoie nu doar de critici, oricât de necesare şi binevenite ar fi, ci şi de propuneri constructive.