La summitul gesturilor

Ne apropiem de adevăr din a doua pagină a aceluiaşi cotidian conservator german, prin intermediul unui articol din care reiese că întâlnirea la vârf a statelor pactului defensiv nordatlantic, din Ţara Galilor, aflat vineri în cea de-a doua sa zi, e, dacă nu un „summit” al gesturilor goale, cel puţin unul „al gesturilor”.

Potrivit diagonisticului clar al lui Johannes Leithäuser, „NATO încearcă să compenseze prin vorbe şi summituri ce-i lipseşte în materie de voinţă de acţiune” în chestiunea Ucrainei.

Citim în continuare : „Deşi guvernul rus stăruie să afirme că n-ar fi angrenat în conflictul din Ucraina, Putin a dictat de facto, cu planul său în şapte puncte, condiţiile unei încetări a vărsărilor de sânge”.

În replică, liderii occidentali au încercat să-i liniştească pe ucraineni afirmând că-şi menţin sancţiunile. Ba chiar urmează ca UE să le înăsprească. Pe de altă parte însă, „disperatele apeluri ale Kievului, care a cerut încă înaintea debutului summitului NATO ajutor în arme şi echipament pentru trupele sale, nici măcar n-au fost abordate” în Ţara Galilor. „Simbolic, deci, li se semnalizează ucrainenilor susţinerea vestului. Lipseşte, în schimb, ajutorul concret, de felul livrărilor de arme.”

Concomitent, Germania s-a impus şi în privinţa păstrării în vigoare a contractelor existente între NATO şi Rusia. Canalele politice dintre Kremlin şi pactul defensiv urmează să rămână deci deschise, deşi „întreaga cooperare practică” dintre alianţă şi Moscova a fost suspendată, după cum a afirmat secretarul general al NATO, Rasmussen.

Din Süddeutsche Zeitung aflăm că liderii prezenţi la summit au abordat şi alte zone vulnerabile, precum Afganistanul şi Irakul.

Ziarul publică o fotografie înfăţişându-i la masa rotundă pe liderii prezenţi. În centrul ei, poza îi înfăţişează pe preşedintele american Obama şi pe premierul britanic, Cameron. Alături stau cancelarul Germaniei, Merkel, preşedintele Franţei, Hollande şi premierul italian Renzi, care l-au primit în cercul lor şi pe preşedintele ucrainean Poroşenko.

Dată fiind anemia afişată de aceşti lideri, ziarul Die Welt cere Alianţei Occidentale să manifeste mai multă fermitate în faţa Moscovei. „Dată fiind dezlănţuita agresiune rusă, haideţi să încetăm să ne tot privim ca fiind mai tâmpiţi şi mai slabi (decât Kremlinul). Şi democraţiile sunt în stare să lupte. Atâta doar că, din cauza naivităţii lor şi a confortului dat de prosperitate, au uneori nevoie de ceva mai mult timp înainte de a înţelege semnele timpului”.

În timp ce unii editorialişti de stânga se arată sceptici în privinţa satisfacerii cererii de sporire a cheltuielilor militare ale alianţei, alţii întâmpină mari greutăţi în a-şi ascunde frica de o confruntare cu Rusia. Westfälische Nachrichten consideră că „întreaga Europă iubitoare de pace e speriată. NATO are nevoie urgentă de o nouă strategie. A revenit subit la modă noţiunea descurajării”.

Tot la stânga spectrului politic se manifestă în continuare, plenar, curentul împăciuitorist care mai nădăjduieşte în predictibilitatea, raţionalitatea şi buna credinţă a liderului rus. Augsburger Allgemeine recomandă „urgenta” acceptare a unui armistiţiu, deşi ziarul din Augsburg ştie că „pacea nu se va realiza astfel, ci doar dacă taberele angrenate în conflictul din Ucraina, dacă Rusia şi vestul vor da dovadă de multă bunăvoinţă”.

Or, după cum just se analizează în Süddeutsche Zeitung, dacă Poroşenko acceptă concesia e posibil ca această atitudine să-l coste capul la alegerile din octombrie. Fiindcă forţele naţionaliste, cele mult invocate de Kremlin şi „întărite de războiul purtat de Rusia s-ar putea simţi trădate”... Şi „s-ar putea chiar să ajungă la putere”. Astfel „s-ar îndeplini proorocirile făcute timp de luni de zile de Moscova”, care a avertizat că Rusia s-ar vedea confruntată cu o alianţă NATO pe cale de a se reînarma şi cu un guvern dominat de naţionalişti la Kiev”.